Știri Călătorie cu trenul
Trenul care face legătura între Šeštokai, în Lituania, şi Varşovia, în Polonia.

Berlin – Tallinn, patru zile şi un fund bătătorit!

Realizarea legăturii între capitala germană şi estoniană cu trenul, este posibilă. Dar, în afară de peisaje, jurnalistul estonian care a făcut experienţa acestei călătorii reţine ritmul lent al acesteia şi necesitatea unei armonizări europene a căilor ferate.

Publicat pe 5 iulie 2013 la 15:20
Timon91  | Trenul care face legătura între Šeštokai, în Lituania, şi Varşovia, în Polonia.

Experienţa a demonstrat că Rail Baltica este cu adevărat un proiect necesar. Şinele existente la ora actuală nu sunt potrivite nici pentru transportul de călători, nici pentru cel de mărfuri. Siim Kallas, comisarul european pentru Transport [de naţionalitate estonă] mi-a povestit că a cerut odată, doar din curiozitate, să i se dea un bilet de tren pentru o călătorie de la Berlin la Tallinn. Şi a primit unul, numai că traseul respectiv trecea prin Moscova.

Persoanele care cunosc bine starea căilor ferate [din regiunea respectivă] confirmă faptul că nu este posibil să traversezi Europa cu trenul până la Tallinn, deoarece undeva între Lituania şi Polonia nici nu mai există şine.

Prin urmare, am fost foarte surprins când un reprezentant al guvernului regiunii Harju m-a sunat să-mi propună o călătorie de la Berlin la Kaunas. “Tot traseul în tren?”, l-am întrebat, neîncrezător. “Da, în tren”, mi-a confirmat el. Am luat decizia de a încerca această experienţă în două secunde. Am decis chiar să merg până la Tallinn, dacă se poate.

Prima zi

Vineri 14 iunie. Trenul Express Berlin-Varşovia. Nu există nicio gară în Europa mai pompoasă decât gara principală din capitala germană: colosală, toată în sticlă irizată, cu vedere spre cancelaria germană şi spre Reichstag.

Nu mai am timp pentru contemplare, trenul a sosit fix la timp, la ora 17:37. Sunt condus într-un vagon special, unde mi se serveşte cina. Mă simt precum Hercule Poirot care trebuie să rezolve o crimă comisă în tren. Apreciez mişcarea elegantă a trenului pentru distanţe mari, diferită de cea a faimosului tren de mare viteză care se deplasează cu 300 km/h. Acela nu merge spre est.

Trenul spre Varşovia rulează cu maxim 160 km/h şi încetineşte până la 60-80 km/h în zonele mai înguste. “De la deschiderea noii autostrăzi, este mai rapid să iei maşina decât trenul”, admite, cu tristeţe, directorul de marketing al liniei de cale ferată.

Odată depăşită frontiera germano-poloneză, ne simţin în Est. Traseul este sacadat de frânări bruşte şi accelerări neregulate. “S-ar părea că aici se termină Rail şi începe Baltica!”, glumeşte un călător experimentat.

Ora 23:14: trenul Express intră în gara Warszawa Centralna. Este deja noapte, dar călătoria a fost suportabilă.

A doua zi

Sâmbătă 15 iunie. Trenul special Varşovia–Šeštokai–Kaunas. Trenul pleacă din Varşovia la ora 9:40, spre Lituania. După o jumătate de oră de drum, am înţeles că şinele care pleacă din Varşovia spre nordul ţării datează dintr-o altă eră. Suntem departe de cei 120 km/h anunţaţi. În Polonia, maşina este, clar, mult mai practică decât trenul.

Ne oprim la fiecare trecere la nivel – şi există sute! – înainte a porni din nou, fluierând, în ritmul unui pieton. “Guvernul polonez nu se preocupă decât de construirea de autostrăzi, puţin îi pasă de căile ferate”, îmi explică asistentul unui eurodeputat polonez, care călătoreşte cu mine. “Nici până acum nu au folosit cele 2 miliarde de euro de subvenţii europene destinate reţelei de căi ferate”, spune el cu regret.

La prânz, trenul se opreşte în Białystok. Acesta este sfârşitul electricităţii. Locomotiva noastră albastră este înlocuită cu o locomotivă verde, care funcţionează pe diesel. O oprire de o jumătate de oră. Mai aşteptăm din nou, timp de 45 de minute, în nordul Poloniei, la Suwałki, pentru a ceda trecerea unui tren care face legătura între Vilnius şi Varşovia. Contrar a ceea ce mi s-a spus, există într-adevăr un tren direct, o dată pe zi, deşi fără niciun confort, între Vilnius şi Varşovia.

În decursul ultimei ore, înainte de a ajunge la frontiera lituaniană, trenul avansează cu 20-25 km/h. Dar în acea zonă sunt cele mai frumoase vederi asupra câmpurilor poloneze şi ale numeroaselor biserici... În timp ce contemplam peisajul, am observat lucrările la calea ferată. Odată ajunşi la Šeštokai, calea ferată cu lăţimea de 1435 mm se opreşte şi cea de 1520 mm începe. Trebuie deci să schimbăm trenul.

Reprezentanţii căilor ferate lituaniene spun că au ajuns la un acord pentru ca, în 2015, acelaşi tren să poată să meargă până la Kaunas prin construirea unei reţele care respectă standardele europene. Pentru lituanieni, acesta ar fi o primă etapă pentru Rail Baltica. Estonienii şi letonii, în schimb, pun la îndoială intenţia lituanienilor de a prelungi construcţiile şi mai departe.

După 8 ore şi jumătate de mers cu trenul, ce plăcere să pun piciorul pe peronul gării din Kaunas! Tocmai am făcut jumătate din călătorie!

A treia zi

Duminică 16 iunie. Kaunas - Vilnius, Vilnius - Daugavpils. Îmi continui drumul singur, luând trenul de la Kaunas spre Vilnius. Sunt surprins de noile trenuri roşii, cu două etaje. Traseul este rapid şi plăcut. Dar revenim la realitate odată ajunşi la Vilnius. Trenul între Lituania şi Letonia trece prin Sankt-Petersburg.

O adevărată nostalgie sovietică: trenul, plin ochi, porneşte cu zgomot. În vagon, banchetele sunt incredibil de înguste, se auge gâjâind o muzică disco rusească, oamenii se instalează pentru a dormi... La ora 22, ajunşi la Daugavpils, mă întreb dacă această călătorie poate fi mai posacă decât atât.

A patra zi

Luni, 17 iunie. Daugavpils - Riga, Riga - Valga, Valga - Tartu - Tallinn. Străzile oraşului Daugavpils sunt goale, atât seara cât şi dimineaţa devreme. În Letonia funcţionează aceleaşi trenuri vechi, pe diesel, ca şi în Estonia. Am încercat să studiez ceea ce se vede prin fereastră, dar cele patru zile de tren încep să se facă simţite. Opririle sunt frecvente, 19 până la Riga. Deşi gările letone sunt foarte bine renovate, nu este şi cazul căilor ferate în sine. Trenul Riga - Valga merge extrem de lent şi se opreşte peste tot.

Mă simt foarte ameţit la urcarea în trenul Tallinn - Valga, în Estonia. Minutele între ultimele staţii (în total 33!) trec atât de încet. La câteva staţii de Tallinn, un responsabil cu clienţii al companiei care gestionează trenul “Edelaraudtee” mă întreabă cum am putut să suport acest traseu aproape fără să mă mişc. “O, asta nu e nimic. Am început acum patru zile la Berlin.” “Cred că aţi făcut bătături la fund”, îmi răspunde el compătimitor.

Şi e adevărat! Mă dau bătut! Nu voi rezista până la Tallinn. Cobor la cea mai apropiată staţie.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect