Alegeți o limbă
"O recesiune este o formă de a-i învăța pe oameni economia", asigură economistul Raj Patel. Criza actuală a fost utilă și pentru a trece de la o imagine aproape idilică a " miracolului spaniol" (lunga decadă a bunăstării) la excesivul și nedreptul pesimism actual, cu corolarul atacurilor piețelor la datoria spaniolă. Nemții nu ies în evidență tocmai prin simțul umorului, despre bănci ce să mai vorbim, darpotrivit Deutsche Bank- prima mare bancă germană- Spania era în 2007 " varianta fericită a capitalismului", "una din cele mai impresionante istorii de succes din ultimele decade".
Asta era, pe scurt, imaginea mărcii Spania, (dacă acest concept există), cu puține luni înainte de intrarea în tunelul crizei. O recesiune este o formă puțin stranie de a pune lucrurile la locul lor, și în plus crează distorsiuni enorme. Poate că este nedrept, dar o fotografie rezumă bine imaginea actuală a economiei spaniole în contextul internațional: cea a premierului Zapatero la Forumul de la Davos, așezat între prim-ministrul Greciei (epicentru al crizei fiscale europene) și președintele Letoniei (țara europeană care a suferit o criză mai profundă).
În cheie spaniolă, ultimii trei ani au fost o formă de a se trezi dintr-un vis, cel al mirajului pe care l-a lăsat o lungă călătorie de 15 ani de prosperitate, susținuți în munți de datorie- publică, dar mai ales privată-, într-un balon de săpun imobiliar, într-o epocă de aur care își atinge sfârșitul. În cheie externă, au evidențiat exagerări de tipul celor ale Deutsche Bank, de data aceasta în rău: "Spania este bolnavul Europei", [punctează Desmond Lachman](http://www.aei.org/docLib/Desmond Lachman Presentation.pdf), de la neoconservatorul American Enterprise Institute. "Chiar dacă ar trebui spus că nu la fel de bolnav ca Grecia", subliniază aceasta pentru a mai micșora doza de venin.
Problemele nu explică atacul pieţelor împotriva ţării
Deficit public, îndatorare, colaps al consumului, șomaj, balon de săpun imobiliar, dificultăți ale băncilor, cădere în picaj a încrederii, competivitate. Problemele economiei spaniole sunt intense și foarte diverse. Și totuși doar prin ele însele nu explică atacul feroce pe care l-au primit piețele. Alte țări sunt la fel sau mai rău (Irlanda fără îndoială, și poate că și Italia) și nu au fost tratate la fel. Dar economia este o știință eminamente socială: povestirea, istoria sunt la fel de importante ca și numerele.
Și Spania este, în mod clar, unul din personajele negative ale acestei povești care explică actualul episod al crizei. Cauza este întocmai această imagine a mărcii în derivă, sentimentul negativ al pieței cu privire la Spania, neîncrederea care pătrunde, care se instalează în versiunea spaniolă a crizei. "Când un taximetrist nigerian din Washington deschide tema euro-lui, a Greciei și citează imediat Spania pentru a întreba dacă va suporta presiunea, înseamnă că lucrurile merg rău", notează din capitala americană Ángel Cabrera, director al școlii de afaceri Thunderbird, în Arizona.
"Marca Spania este atinsă pentru că economia s-a situat în ochiul uraganului, prin contagiere cu criza grecească. Miracolul spaniol pe care toată lumea îl cita acum câțiva ani a dispărut. Și această chemare la realism trebuie să fie binevenită pentru că nu suntem atât de bogați precum credeam, nici nu putem să ne permitem ca țară să continuăm cu lucruri care erau la ordinea zilei până chiar acum două zile, până la aprobarea planului de ajustări ale unui Guvern, care alaltăieri, cum ar spune unii, tot nega evidența. Așa e viața", explică Cabrera. "Acestea spuse, și însănătoșirea este nedreaptă: ceea ce s-a obținut în ultimii ani nu va dispărea de pe o zi pe alta. Realizările sunt acolo și este momentul de a le pune în valoare", sfătuiește el.
Spania nu este singura care a gerat criza prost
David Humphrey, șeful catedrei de Economie din Florida, expediază cu dispreț clișeele care situează Spania ca pe acel bolnav din Europa și care încep să vorbească despre "gripa spaniolă". "Chiar și așa, economia se confruntă cu o largă stagnare, asezonată cu o criză fiscală și o posibilă criză bancară", rezumă acest ex-economist șef al Rezervei Federale.
De la lucruri serioase la anecdote. Humphrey își petrece frecvent verile în Spania: "Nici nu era normal asta cu două case, două mașini și doi copii de familie". SUA și Marea Britanie au ajuns chiar să naționalizeze bănci, și multe țări europene le-au injectat mii de milioane de euro: în Spania de-abia s-a operat în două entități. Datoria publică este în jur de 200% din PIB în Japonia și se apropie de 100% în mai multe țări ale zonei euro: nu ajunge la 60% în Spania, a cărei economie a căzut mai puțin decât cea a țărilor mari.
Exporturile nu au pierdut cotă de piață în această criză. Sunt o grămadă de indicatori care arată că această criză este dură, că e nevoie de reforme... "Gestionarea crizei a fost proastă: același lucru se poate spune în toată Europa. În anii buni imaginea Spaniei era mai bună decât s-ar fi cuvenit, și acum se îndreaptă spre cealaltă extremă. Și apropo: mereu, mereu este așa", conchide economistul José Luis Alzola.
