Alegeți o limbă
Titlul nu-mi aparţine. L-am găsit citind două excelente editoriale semnate de Petru Bogatu în cotidianul Timpul, din Chişinău. În primul, Bogatu explică de ce conflictul din Transnistria nu se va mai rezolva vreodată, rămânând îngheţat de-a binelea. Pentru că Moscova s-a spălat pe mâini cu ocazia ultimului summit 5+2, afirmând că de-acum înainte doar Chişinău şi Tiraspol, singure dar împreună, ar mai putea rezolva ceva.
În al doilea, Diplomaţia fotbalului, aflăm ceea ce ştiam de mult: cele mai bune afaceri se fac în tribuna unui stadion de fotbal, Sherif Tiraspol în ocurenţă, cu mâinile pline de seminţe de porumb şi cu chef de a face lumea mai bună. Acolo unde, dezbrăcaţi de prejudecăţi, ne permitem să înjurăm, să urlăm, să râdem în hohote sau să-i dăm una pe spate vecinului de bancă.Vlad Filat cu Igor Smirnov, de data aceasta, odată cu vreo câteva luni în urmă, iar rezultatul a fost reluarea transportului feroviar, şi de curând, pentru a mai pune ţara la cale.
Problema este, Bogatu a uitat să o spună, că în cazul acestui conflict îngheţat care, corect observat de acest analist moldav, seamănă cu toate conflictele similare (nu se termină la masa negocierilor, paşnic, regiunile fie se scindează de tot fie rămân suspendate ca o permanentă sabie a lui Damocles, şi în nici un caz nu revin ţărilor de unde s-au dezlipit), nu se prea văd soluţii blânde la orizont. Adică va fi un conflict rezolvat dureros. Şi mi-e teamă că pentru a mai spera vreo rezolvare cât de cât meciuri amicale jucate pe Sherif nu sunt suficiente: ar trebui un campionat mondial sau măcar european! Până atunci, adică forever, doar un bolovan de-al lui Sisif...
