Când satira dă naștere la discuții

Că este vorba de Charlie Hebdo sau de confratele său german, Titanic, umorul de care dau dovadă în ultima vreme revistele de satiră pare să fie doar un mod de a se vorbi mai mult despre ele decât de a determina societatea să reflecteze.

Publicat pe 28 septembrie 2012 la 15:32

Vineri, 28 septembrie, publicaţia de satiră "Titanic" iese pe piaţă cu o nouă copertă. Coperta o înfăţişează pe [fosta primă doamnă a Germaniei] Bettina Wulff, care este ameninţată sau apărată de un luptător musulman înarmat; în funcţie de cum priveşti, nu te poţi pune de acord în această privinţă. Este un montaj prostesc, indecis şi fricos în atitudini. Este vorba despre doamna Wulff şi despre dorinţa ei deja manifestată pe plan intern de a atrage atenţia?

O temă care, în definitiv, nu mai este demult de interes şi aceasta e şi una dintre problemele publicaţiei "Titanic": ea rumegă mereu chestiuni fumate. Sau este vorba despre testarea limitei unor musulmani: dacă reacţionează cum ne aşteptăm, adică intră cu explozibil la brâu în redacţiile revistei de satiră din Franţa şi Germania şi ne demonstrează că umorul acesta este mai eficient în a provoca astfel de reacţii decât orice altceva.

Pentru că în Egipt, Siria şi Iran câteva mii de oameni se revoltă cu furie împotriva filmuleţului cu profetul Mahomed, politicienii germani s-au arătat îngrijorați referitor la publicarea unei coperte controversate de către publicaţia "Titanic". Ministrul de externe Guido Westerwelle a avertizat că publicaţia de satiră germană va turna gaz pe foc. [...]

Politiciana franceză Christina Boutin vrea în acelaşi timp să depună plângere împotriva revistei "Charlie Hebdo" deoarece crede că publicarea caricaturilor reprezentându-l pe profetul Mahomed reprezintă corp delict al infracţiunii de incitare la ură rasială. Iar Daniel Cohn-Bendit o ia complet razna la televizor, îi face pe editorii de la Charlie Hebdo idioţi şi masochişti, care se tăvălesc în propria lor frică.

Newsletter în limba română

În atenția tuturor

Rar satira a avut parte de atâta atenţie publică precum în aceste zile. Rar agitaţia legată de desenele şi copertele satirice din Germania şi, mai ales, din Franţa a fost atât de mare; rar au apărut atâţia adepţi şi adversari ai satirei cu cerinţe şi avertismente imorale - Günter Wallraff îşi doreşte o completă inundare a presei europene cu caricaturi critice la adresa Islamului, pentru ca "demonstrarea libertăţii să nu rămână doar cauza restrânsă a câtorva prieteni ai libertăţii” - iar Wallraff vorbeşte serios.

Această îndrăzneală este, în realitate, furia şubredă a unor oameni mânioşi care cred că ordinea liberă poate fi răsturnată zilnic de islamişti care au luat-o razna şi că putem să ne asigurăm libertatea prin mijloacele sfinte ale artei. Pana ascuţită împotriva iataganului.

Păcat însă că satira este mai proastă ca oricând, chiar în această perioadă când se face atâta tam-tam în jurul ei. Iar problema nu este nici măcar mediocritatea desenelor lui Charb, desenatorul de la "Charlie-Hebdo". Lucrul trist este lipsa de idei a acestor imagini, montaje şi glume, care nu fac apel decât la sentimente. Senzaţional aici este numai faptul că ele experimentează într-un nou spaţiu de tensiune, care este foarte atractiv tocmai pentru că nu poţi să estimezi ce se va întâmpla – vor accepta sau vor da foc la ceva?

Un discurs fumat

Să-i transformi pe politicieni în ţinte este fără efect şi, de aceea, le este rezervat cabaretiştilor de la tv, care nici nu mai observă că ce fac ei este mai fumat decât orice discurs al politicienilor. Nu mai poţi testa cu adevărat reacţiile în ziua de azi, ca artist satiric, decât prin denigrări religioase, care şi aşa au nevoie de eforturi mici pentru a avea succes: papa face plângere juridică, asociaţia musulmanilor acuză că sentimentele religioase ale membrilor săi sunt rănite, iar răspunsul satiricilor la asta este puternic ataşat de un patriotism constituţional.

Într-o ţară liberă trebuie să fie posibil şi ca “musulmanii să îndure glume despre ei”, spune redactorul-şef al "Titanic", Leo Fischer. Da, desigur că acest fapt este atât de adevărat, pe cât este de plictisitor şi, după cum arată lucrurile, musulmanii o să reziste la satiră, iar noi trebuie să ne obişnuim cu faptul că satira politică din Germania ne va livra în următorii ani, în stilul deja comun, puţine provocări intelectuale.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect