Alegeți o limbă
Dezbaterea asupra portului de burka (veşmânt lung care acoperă în întregime corpul şi faţa câtorva femei musulmane), a fost relansat ieri în Franţa prin vocea unui deputat comunist. În 17 iunie, André Gérin a depus o propunere pentru crearea "unei comisii de anchetă parlamentare asupra portului de burka sau nikab (care lasă să se întrevadă ochii) pe teritoriul naţional". Câteva zile mai târziu, cu prilejul congresului de la Versailles, preşedintele Republicii anunţa poziţia sa în legatură cu această problemă, declarând: "Burka nu este binevenită pe teritoriul Republicii Franceze".
Ce s-ar fi întâmplat dacă, în faţa camerelor Lorzilor şi Comunilor, regina Angliei ar fi declarat : "Guvernul meu doreşte să interzică burka" se întreabă Cassandra Jardine în Daily Telegraph. "Este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple într-o societate care tolerează semnele de apartenenţă religioasă, chiar dacă şi în interiorul comunităţii musulmane, ideea ar fi primită în mod favorabil". Dr. Taj Hargey de la Centrul de Educaţie Musulmană din cadrul Oxfordului susţine iniţiativa preşedintelui francez: el consideră obligaţia femeii musulmane de aşi acoperi faţa o operaţie doctrinară de spălare a creierului.
Alţi musulmani se consideră dimpotrivă scandalizaţi şi se întreabă dacă Nicolas Sarkozy a vorbit vreodată unui musulman. Ei se întreabă de ce Sarkozy se leagă de burka atunci când mai puţin de 5% dintre femeile musulmane îl poartă. Ahmed Versi, jurnalist la Muslim News, observa că de când ministrul muncii Jack Straw s-a plâns de "femeile cărora nu le vede faţa", mai multe femei au început să o poarte în semn de desconsiderare.
În Franţa, un consens este necesar în privinţa acestui fenomen care afectează toate structurile sociale şi culturale franceze, însă câteva persoane au dubii în ceea ce priveşte oportunitatea unei legi pe acest subiect. "Legislatorul va putea el să verifice care burka este purtată de manieră forţată şi care ca urmare a propriei voinţe"? se întreabă în Le Monde, Hassan Safoui, membru al Comitetului 15 martie, o asociaţie care, de când a fost adoptată legea din martie 2004 care interzice purtarea semnelor religioase la şcoală, vine în sprijinul tinerelor fete care poartă văl.
Pentru a putea identifica persoanele, câteva instituţii, cum ar fi primăriile, gările ori băncile, pot refuza să servească persoanele purtătoare de niqab sau burka. Dar, cum să reglementezi ţinuta adulţilor în spaţiile publice fără a viza în mod particular musulmanii?
În Belgia, sosirea în Parlamentul de la Bruxelles a unei deputate - Mahimur Ozdemir - purtând fular islamic şi o propunere a Ministerului Justiţiei de a autoriza funcţionarii de a purta văl au relansat polemica asupra semnelor religioase şi neutralităţii statului. Michel Konen, redactor şef al revistei La Libre Belgique face o paralelă cu Turcia. În 1990, o deputată turcă şi-a pierdut mandatul datorită faptului de a fi intrat în Parlament acoperită de un văl. "Ar trebui, în 2009, ca Bruxelles să se arate mai puţin sever decât Turcia în privinţa aleselor care intenţionează să-şi afişeze apartenenţa religioasă"? se întreabă el.
De două secole, statele occidentale separă pe bună dreptate, puterea spirituală de puterea temporală. Şi în acelaşi timp, garantează libertatea de expresie. Iar pentru că aceste valori democratice sunt puternice, nu trebuie să ne temem că, în incinta parlamentului unde pot şi trebuie să se exprime liber toate opiniile, inclusiv cele religioase sau laice, o deputată îşi afişează apartenenţa.
În Flandra, disuţiile s-au încins de când un liceu din Anvers a anunţat interzicerea portului vălului şi a oricărui semn religios începând cu noul an şcolar. "Problema este că suspendarea unei libertăţi, antrenează dispariţia altei libertăţi: când nu mai ai dreptul de a purta vălul, ţi se suprimă şi dreptul de a nu îl purta, deoarece acest drept se transformă în obligaţie şi vice versa", scrie Rik Torfs, profesor în dreptul religiilor la Universitatea Louvain, în De Standaard.
Mayrem Almaci, deputată federală ecologistă, estimează că presiunea care vizează tinerele musulmane nu va fi afectată de inderdicţie : "Ea ţinteşte alt lucru: lungimea fustelor, coafurile lor, machiajul lor"... . În loc de a se lua de "victime" ar mult mai judicios ca şcolile, comunităţile şi societatea să vizeze mai degrabă comportamentul băieţilor"
