Alegeți o limbă
Biroul Civil Internaţional (ICO) îşi va închide porţile la Priştina, pe 10 septembrie. Reprezentanţii celor 25 de ţări responsabile de acest ICO, printre care 20 de state membre ale UE, Turcia, Croaţia, Norvegia, Elveţia şi Statele Unite, se întâlnesc în capitala kosovară pentru a ratifica acest nou statut. Supravegherea internaţională a fost prevăzută în 2007 în cadrul planului trimisului special al Naţiunilor Unite, Martti Ahtisaari. ICO a fost instalat în momentul declarării independenţei Kosovo, proclamată pe 17 februarie 2008.
Plecarea ICO nu reprezintă totuşi sfârşitul prezenţei internaţionale în fosta provincie sârbească, după cum subliniază Jutarnji List la Zagreb:
Forţele NATO sunt în continuare prezente şi misiunea UE, Eulex, continuă să aibă dreptul de intervenţie în domeniul juridic. În acest context, termenul de “suveranitate deplină” nu are prea mult sens. Cu atât mai mult cu cât, din cauza diviziunilor din cadrul comunităţii internaţionale şi a incapacităţilor puterii din Kosovo precum şi a misiunilor internaţionale, Kosovo rămâne divizat, sârbii care trăiesc în Nordul Kosovo refuzând în continuare să recunoască oficialităţile de la Priştina.
Newsletter în limba română
Într-un interviuacordat NRC Handelsblad, fostul reprezentant al UE în Kosovo, Pieter Feith, subliniază efortul care mai trebuie făcut, îndeosebi în materie de stat de drept, de economie şi de luptă împotriva corupţiei. El reaminteşte de asemenea că cinci ţări din UE – Grecia, Cipru, România, Spania şi Slovacia
au contracarat proiectele care ar fi permis dezvoltarea Kosovo. Doreau să-l transforme într-un ‘failed state’”, un stat în postură de eşec, explică acesta.
Nu şi-au ratat mult ţinta, consideră Jutarnji List, conform căruia
instituţiile kosovare au fost implementate cu acordul comunităţii internaţionale şi nu prin alegeri democratice. Comunitatea internaţională nu a luat măsuri după ce observatorii europeni au constatat că alegerile au fost discreditate din cauza unor nereguli grave. […] În ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, nici autorităţile din Kosovo şi nici misiunea UE nu au fost mai presus.
Serbia este un actor cheie în această criză – ţară a căror reprezentanţi s-ar părea că nu vor să accepte această pierdere, chiar şi cu preţul periclitării negocierilor de aderare la UE. După cum subliniază Le Monde,
intenţiile liderilor sârbi sunt în continuare obscure, după victoria naţionaliştilor la alegerile generale din 6 mai. UE repetă că integrarea este condiţionată de normalizarea relaţiilor între Belgrad şi Priştina, dar fără să ceară o recunoaştere explicită. Pe moment, dialogul lansat în martie 2011 între cele două capitale nu a fost reluat.
Comunitatea internaţională are în continuare un rol important de jucat în Kosovo, conchide astfel Jutarnji List, conform căruia
sfârşitul independenţei sub supraveghere decurge mai degrabă din dorinţa comunităţii internaţionale de a se ocupa mai puţin de problema kosovară şi de a cheltui pentru aceasta mai puţini bani, decât din progresele realizate de Kosovo. Deşi repetă că nu doreşte să repete greşelile făcute în Bosnia-Herţegovina, comunitatea internaţională nu a ştiut să le evite, NATO şi UE fiind obligate să rămână încă multă vreme în Kosovo. Şi totuşi, decizia de a pune capăt suveranităţii supravegheate din Kosovo este un mesaj puternic trimis Serbiei: independenţa Kosovo este incontestabilă şi Belgradul trebuie să se împace cu această idee.
