Alegeți o limbă
Aceste concedieri nu ar fi bazate pe considerente politice şi nu ar fi făcute pentru a scăpa de observatori jenanţi. Ar minţi ei oare, aceşti ziarişti disponibilizaţi care susţin că statul i-a dat afară din cauza poziţiilor lor prea critice la adresa regimului ?
Ataşatul de presă al canalului public MTVA, o structură complexă nou creată prezentată sub numele de Fond pentru servicii mass-media şi patrimoniu, ne primeşte în biroul său de la Budapesta. Vorbeşte cu o voce calmă, şi surâde mult. Dar iată că zâmbetul i se evaporă. "Când cineva formulează astfel de atacuri, trebuie să-şi dea numele".
Ceea ce ar face cu bunăvoie cei aproximativ 550 de jurnalişti şi colaboratori ai presei publice care au fost concediaţi în iulie. Mulţi dintre ei ar fi dispuşi să deschidă gura şi şi-ar da cu bucurie numele pentru a cere socoteli. Sau cel puţin o explicaţie. Dacă nu ar fi fost acea clauză în contractele lor de muncă. Oricine vorbeşte despre condiţiile sale de muncă fără să fi fost autorizat prealabil de către angajator îşi pierde în întregime indemnităţile. Oricine are unul sau mai mulţi copii de hrănit se gândeşte de mai multe ori înainte de a risca aşa ceva. Iată de ce jurnaliştii tac, oficial. Deşi au multe de spus. În 5 iulie, un bărbat liniştit, cu părul gri - să-i zicem A. - a fost rugat să se prezinte a doua zi dimineaţă la ora 10 la locul său de muncă. Un e-mail a urmat, pentru a se asigura că informaţiile au fost bine primite de către destinatar.
Valuri consecutive de concedieri
Acesta a fost primul pas într-un val masiv de concedieri iar A. este doar una dintre numeroasele victime. A doua zi, povesteşte A., s-a prezentat deci la locul său de muncă. Patru colegi aşteptau deja în hol. Unul după altul, au fost chemaţi. Cei care ieşeau din birou aveau în mână fie un plic, fie o foaie de hârtie. "Plicul mare, însemna că s-a terminat", explică A. "Foaia de hârtie însemna că respectivul a avut noroc". Foaia în cauză era un nou contract de muncă, semnat pe loc.
A. a intrat al treilea în birou. Nicio întrevedere nu a durat mai mult de cinci minute. El a intrat şi s-a aşezat în faţa a trei persoane necunoscute. "Sunteţi la curent cu faptul că unele restructurări sunt în curs de desfăşurare şi, din păcate..." De aici, A. ştia ce se apropia. El a luat plicul şi a plecat. Discuţii de acest gen au continuat toată ziua. "Nu era uman", spune A.
Faptul că victimele unor concedieri nutresc un sentiment de nedreptate nu este rar întâlnit. Ce este mai rar, totuşi, este faptul că împărtăşesc acelaşi sentiment şi acei colegi care au avut dreptul să rămână. Aceştia spun că printre cei care au fost împinşi spre ieşire se numărau cei mai buni. Pentru ei, nu există nicio îndoială că aceste concedieri au fost destinate descotorosirii de jurnaliştii jenanţi.
Printre redactorii disponibilizaţi se numără laureaţi ai Premiului Pulitzer maghiar, prezentatori cunoscuţi până şi dincolo de graniţele ţării, tineri ziarişti promiţători distinşi cu premii. Printre jurnaliştii promovaţi se numără câţiva care, peste noapte, au fost numiţi manageri ai jurnalelor TV pe când se ocupau până atunci de programe de divertisment. Sau scriitori precum Daniel Papp, 32 de ani, purtător de cuvânt al Jobbik-ului însărcinat cu mass-media, care a falsificat recent un subiect despre Verdele Daniel Cohn-Bendit, cunoscut pentru a fi un critic al regimului lui Victor Orbán. În timpul unui interviu,
Cohn-Bendit a fost întrebat dacă el crede că hărţuirea sexuală a minorilor făcea parte din drepturile fundamentale europene. Politicianul a dat reporterului un răspuns complet. Cu toate acestea, în materialul difuzat el pare să părăsească platoul fără a spune un cuvânt. Dániel Papp nu a fost dat afară. El a fost numit director al redacţiei.
Audiovizualul public maghiar este o maşinărie hipertrofiată
A. nu contestă faptul că unele concedieri erau necesare. Cu peste 3000 de angajaţi, audiovizualul public maghiar este o maşinărie costisitoare şi hipertrofiată care are o audienţă destul de scăzută şi se distinge prin ineficienţă, corupţie şi probleme de finanţare. Vechea lege mass-media data din 1996, iar de atunci, niciun guvern nu a întreprins vreo restructurare demnă de acest nume - nici nu a încercat să menţină audiovizualul în afara politicilor partizane. Inclusiv socialiştii.
Viktor Orbán abordează acest dosar aşa cum le-a abordat pe toate celelalte : el identifică un defect adevărat - şi îl foloseşte pentru a-şi răspândi propria sa ideologie. În luna aprilie a anului trecut, Fidesz, partidul său, a dobândit o majoritate de două treimi în parlament. De atunci, Viktor Orbán îşi pune în aplicare ideologia lui de "unitate naţională" a Ungariei. A trecut o nouă constituţie, a slăbit consiliul constituţional, şi-a pus adepţii în cele mai înalte instanţe ale guvernului. Astfel încât chiar dacă nu este re-ales, el va putea continua să-şi exercite puterea. Adoptată în această iarnă, noua lege mass-media, care dizolvă vechile structuri ale audiovizualului, a intrat în vigoare în iulie. Toţi jurnaliştii audiovizualului public sunt acum sub ordinele MTVA-ului. Producţiile, programele, totul este controlat de MTVA, care produce chiar şi jurnalele TV de ştiri de pe toate canalele în sânul propriei sale agenţii.
Şi actorii privaţi ai acestui sector ? Două canale considerate critice la adresa guvernului încă nu ştiu dacă licenţele lor vor fi extinse, nici cu ce condiţii. Deja de mult timp statul nu le mai oferă contracte de publicitate. O reuniune, într-o zi ploioasă de vară, la Budapesta: zeci de jurnalişti sunt prezenţi, aproape toţi "disponibilizaţi". Ei privesc cu suspiciune jurnaliştii încă în funcţie veniţi să participe - un semn de solidaritate ? Sau cârtiţe care vor prezenta mai târziu un raport al evenimentului ? Un reporter tânăr se declară mândru de a fi fost dat afară, deoarece confirmă faptul că îşi făcea bine treaba. El arată spre mulţimea de jurnalişti concediaţi prezenţi şi spune râzând : "Aceştia fac parte dintre cei mai buni. Viktor Orbán tocmai şi-a creat împotriva lui o întreagă forţă de opoziţie, dintre cele mai periculoase cu putinţă".Şi o forţă în creştere. Viitorul val de concedieri este aşteptat în luna septembrie. El va implica de data aceasta aproximativ 400 de angajaţi.
Din Budapesta
Dezamăgiţi de Orbán, ungurii visează la Matei Corvin
Abia se calmase controversa în jurul legii mass-media când, la începutul lunii august, primul ministru conservator Viktor Orbán şi-a anunţat intenţia de a depune o plângere împotriva guvernelor precedente (socialiste), acuzate de a fi lăsat să crească datoria publică a ţării, de la 53% la 80% din PIB între 2002 şi 2010. Şi totuşi, scrie Attila Mong pe site-ul Komment.hu,maghiarii sunt astăzi extrem de dezamăgiţi de acest executiv pe care îl aclamau acum puţin mai mult de un an : "După schimbarea regimului [comunist], ei au crezut că anarhia va dispărea. Dar acum ei simt că politicienii maghiari, cei de ieri ca şi cei de astăzi, muncesc numai în propriul lor interes". Iată de ce, consideră Mong, cetăţenii cred că guvernul actual "ar trebui să răspundă pentru legile prea severe şi controversate, şi pentru a fi ascuns adevărul" despre datoria publică. Nu este deci de mirare că "ungurii visează la un lider cum a fost regele Matei Corvin". Dar, aminteşte Mong, Matei "Cel Just", care a domnit în secolul al XV-lea şi a cărei amintire este omniprezentă în Ungaria, "este mort de mult".
