Alegeți o limbă
Precum în cazul Greciei, ţară care de altfel nu este lipsită de asemănare cu Ciprul, salvarea în curs a acestui mic teritoriu european nu ar fi o ştire dacă nu ar fi rezistenţa Germaniei şi a altor creditori din zona euro. Sunt numeroşi, în parlamentele lor, cei care cer să lăsăm să se prăbuşească această insulă mediteraneană şi să o eliminăm apoi de pe harta monedei unice. Sunt aceiaşi care pun sub semnul întrebării ajutorul european pentru băncile spaniole şi care se indignează de slaba reacţie oficială faţă de problemele de corupţie care lovesc partidele politice şi instituţiile publice din Spania.
Mai ales, în faţa naufragiului cipriot, cei care fac economii în Nordul Europei refuză ca banii lor să servească garantării depozitelor enorme ale ruşilor bogaţi care profită de avantajele financiare ale insulei, şi în trecere, de soarele său iarna. Criticii acestei mini-salvări amintesc de asemenea, şi de data asta pe drept cuvânt, că Cipru nu ar fi trebuit niciodată să intre în Uniune atâta timp cât problema divizării sale nu era rezolvată.
Panicos la Banca Centrală
Doar că astăzi, un ajutor european a devenit inevitabil. Statul cipriot şi băncile ţării, sunt îndatoraţi până peste cap şi încă în datorie publică grecească pe care au cumpărat-o din plin. Tabloul nu ar fi complet fără un mic detaliu suprarealist, dat acum câteva luni prin desemnarea unui nou guvernator pentru Banca Centrală cipriotă cu numele de Panicos.
Banca Centrală Europeană nu are nevoie de experimente, oricât de mici, care să distrugă şi aşa fragila încredere a zonei euro. Pentru moment, Mario Draghi a convins deci guvernele europene să înceapă o restructurare a datoriei cipriote inspirându-se din precedentul grecesc, dar având grijă să nu aducă prejudicii particularilor care au depozite în Cipru pentru a evita fuga de capital masiv. Rusia, pe fundalul acestei mici drame, va participa financiar la operaţiune – nu degeaba vine în ajutor insulei sale mediteraneene preferate din 2011. Se contează pe asta.
Din Nicosia
După divizare, falimentul
“Pentru prima dată în istoria recentă a ţării, campania nu a fost marcată de problema divizării insulei ci de riscurile de faliment”, [scrie O Phileleftheros] la o zi după primul tur al alegerilor prezidenţiale, din 17 februarie. Un sfert din ţară este ocupat de armata turcă din 1974 şi niciun preşedinte nu a ajuns la o soluţie viabilă pentru moment. Astfel, [notează confratele său Politis],
oricare ar fi câştigătorul, noul preşedinte cipriot va fi constrâns să plaseze ţara sub tutela bugetară a Uniunii Europene şi a FMI, precum Grecia, pentru a obţine de data aceasta, un împrumut de 17 miliarde de euro şi a evita falimentul.
