De o parte sunt giganţi industriali precum companiile publice Eletrobras şi Cemig (Brazilia), Three Gorges Corporation şi State Grid Corporation (China) sau Sonangol (Angola), toate provenind din state emergente, cu economii aflate în creştere. De cealaltă parte sunt companii de anvergură modestă la nivel mondial, cu acţionari care au buzunarele goale, într-o ţară aflată în mare dificultate şi al cărei plan de relansare financiară impune un amplu program de privatizări.

Principalii potenţiali investitori interesaţi de acţiunile companiilor publice portugheze provin din Brazilia, China şi Angola, dar şi din Germania şi Marea Britanie. Companiile Energias de Portugal (EDP) şi REN (Rede Eléctrica Nacional) sunt deja în planul de privatizare, iar în 2012 li se vor adăuga grupul petrolier Galp, compania aeriană TAP, firma pentru gestionarea aeroporturilor ANA, grupul de transport feroviar de marfă CP Carga şi CTT, poşta portugheză. Aceste companii sunt atrăgătoare pentru investitori pentru că sunt cele mai deschise activităţilor internaţionale şi partea cea mai importantă a activităţilor pe care le desfăşoară este pe plan extern.

Brazilia sau China, interesate de afaceri cu companiile de vânzare

Dar de ce investitori din aceste ţări şi nu din altele? În principiu, răspunsul este foarte simplu: pentru că au bani. Problema o reprezintă preţul companiilor scoase la vânzare, iar pentru coloşi industriali precum Brazilia sau China, preţul este considerat atrăgător.

În schimb, Angola este un caz special, ca şi Germania sau Marea Britanie: interesele nu sunt doar de natură financiară. “Investitorii angolezi din Portugalia au o componentă politică puternică: pentru ei, este o modalitate de a se afirma în Portugalia, unde speră să aibă profit economic”, apreciază António Ennes Ferreira, profesor la Instituto Superior de Economia e Gestão. Dar, în opinia expertului, aceasta este şi o modalitate de legitimare a capitalului economic provenind din Angola, capital analizat mai puţin în Portugalia decât în alte ţări, şi o oportunitate de a pătrunde astfel pe alte pieţe. Dată fiind lipsa transparenţei, există riscul ca niciodată să nu se cunoască identitatea investitorului. Angola efectuează doar investiţii financiare, fără un aport în materie de consultanţă tehnică.

Lisabona preferă "afacerile europene"

Situaţia este alta cu Germania, care ar dori să achiziţioneze compania EDP şi care este preferată de premierul portughez Pedro Passos Coelho. Dacă Germania poate avea interesul de a se asocia cu Portugalia pentru investiţii în Africa, unde este foarte activă, pentru Portugalia este vorba de o “afacere europeană”, o modalitate de a se ataşa de Germania şi a fi alături de aceasta în contextul crizei europene.

Brazilia şi China sunt doi coloşi economici care au aspiraţii globale, dar fiecare este un caz separat. “Este semnul unei susţineri politice intense”, afirmă ambasadorul brazilian, Mário Vilalva, explicând declaraţiile preşedintelui Braziliei, Dilma Roussef, adresate premierului portughez Passos Coelho: “Este în interesul nostru ca Portugalia să depăşească această criză cât mai rapid”.

Banca Naţională braziliană pentru Dezvoltare (BNDES) susţine activ internaţionalizarea companiilor braziliene, care consideră Portugalia o trambulină spre restul Europei. Investitorii brazilieni vizează companii “interesante” din punctul de vedere al prezenţei pe piaţa globală, precum producătorul de ciment Cimpor (brazilienii au devenit acţionari la această societate în 2010), compania EDP şi chiar societatea publică de radio şi televiziune RTP, a cărei prezenţă în statele africane de limbă portugheză (PALOP) este un avantaj deloc neglijabil.

Portugalia, o trambulină (şi o oportunitate) spre restul Europei

Pentru chinezi, privatizările companiilor portugheze reprezintă o oportunitate de a pătrunde pe o piaţă europeană suplimentară, susceptibilă la supraproducţie şi care dispune de conexiuni unice cu Africa lusitană; de asemenea, este o oportunitate de a accede la tehnologie şi (de ce nu?) de a depăşi sau neutraliza unele bariere protecţioniste.

Nu trebuie să uităm intenţia Chinei de a facilita pătrunderea companiilor sale pe piaţa globală prin procesul de instruire a cadrelor şi de vânare a specialiştilor”, adaugă analistul Miguel Santos Neves. Interesul suscitat de compania Energias de Portugal este evident. Această companie de prim rang în domeniul energiilor regenerabile, bine-plasată pe pieţele americană şi braziliană, exercită o atracţie irezistibilă, în contextul în care China a lansat un vast program de ameliorare a eficienţei energetice. Prin această companie, chinezii ating un dublu obiectiv: dobândesc competenţe tehnice şi pătrund pe pieţe de anvergură, unde există reflexe protecţioniste.

Pentru Portugalia, prioritatea de moment este să găsească soluţii, dar identitatea câştigătorilor cursei privatizărilor nu ii este indiferentă. Pare cel mai probabil că investitorii din Brazilia, China şi Angola se vor impune, într-un mod sau altul, pe harta privatizărilor din Portugalia.