Știri Crescătorii porcine
Foto: Stockbyte

Din porc, totul se foloseşte!

Agricultorii s-ar lipsi de ea, purceii şi mai dihai: crudă şi dureroasă, castrarea porcilor nu serveşte decât pentru a satisface capriciile consumatorilor germani. De aceea trebuie interzisă, protestează faimosul poet şi scriitor flamand Dimitri Verhulst.

Publicat pe 22 februarie 2010 la 16:06
Foto: Stockbyte

Înainte chiar de a putea trage o oarecare plăcere din testiculele lui, un purcel este castrat. Oricum, nu ar fi putut profita prea mult, fiindcă este trimis la abator la vârsta de şase luni, pe când ar putea trăi cu uşurinţă o duzină de ani. Cu excepţia cazului în care, desigur, reuşeşte să treacă de toate criteriile obscure de selecţie pentru a i se acorda, în calitate de donator de spermă, o perioadă de graţie. Adică cu alte cuvinte să umple un borcănel în loc de o cratiţă.

Dar, pentru toţi ceilalţi purcei, verdictul este implacabil. Şi pentru că o nenorocire nu vine niciodată singură, fiindcă această carne trebuie produsă la costuri cât mai mici, operaţiunea se face de obicei fără anestezie. Purcelul este atârnat cu capul în jos, şi în timp ce crescătorul extirpă cu două degete testiculele abia coborâte din lăcaşul lor, animalul ţipă de-i pleznesc urechile călăului. Prin urmare, agricultorii, care nu sunt oameni nebuni, niciodată nu se apucă de această îndeletnicire fără să poarte o cască anti-zgomot.

Trebuie să recunoaştem că, din când în când, castratul roz stârneşte oarecare compătimire şi deci primeşte, pentru ocazia emasculării lui, o anestezie. Cu CO2, care-i arde plămânii. Sau el poate, cum se spune, să fie imuno-castrat printr-o injecţie de Improvac în jambon. Dar această ultimă posibilitate costă scump şi, în plus, nu se cunosc încă efectele pe termen lung al acestui cocteil hormonal asupra sănătăţii consumatorilor.

Germanii refuză carnea porcilor necastraţi

Newsletter în limba română

Acest martiriu este datorat faptului că circa 1% din carnea porcilor de sex masculin, vierii, răspândeşte, la gătire, un miros dezagreabil. Mai ales nemţii, aceşti mari prădători, se tem de carnea care ar mirosi sau care ar avea un gust ciudat. Ei aproape că visează la porci care s-ar naşte fără testicule. La vecinii noştri din est, purceii ne-castraţi nu sunt admişi. Şi din moment ce o bună parte din porcii noştri ajung cotlete germane sau sfârşesc într-o dugheană nemţească de cârnaţi, înseamnă că clopoţeii porcilor noştri belgieni nu riscă să fie traşi decât într-o găleată, la câteva zile după naştere. Şi ce poate fi mai dezolant decât o găleată plină de testicule încă fumegânde... Aceste suferinţe sunt complet inutile.

Carnea de porc are un scop în viaţă: cârnaţii, aceste intestine umplute cu carne tocată – mmm, cu ceapă, ketchup şi maioneză, ce deliciu! – mai ales după o bere în plus şi cu o divină porţie de cartofi prăjiţi lângă. Obişnuiţi ai dughenelor cu cârnaţi ce suntem, nu putem chiar zice că această carne "mirositoare" nu ar putea fi utilizată pe piaţă. Suntem totuşi capabili să mâncăm pui de găină călcaţi în picioare şi maceraţi în propriul lor găinaţ! Deci? Mai mult, acest miros tipic de vier dispare complet atunci când carnea este gătită, sau transformată în şuncă. Nimic. Niente. Nu se simte diferenţa la gust şi nici la miros. Serios, nu există nici un motiv valabil pentru a le confisca bilele purceilor. Nu este nici economic, nici gastronomic şi chiar şi mai puţin etic.

Schimbarea trebuie să vină de la magazine şi restaurante

Nu este nevoie să fii vegetarian pentru a aprecia importanţa bunăstării animalelor, dar piaţa actuală pierde din vedere aristocraţia cărnii: carnivori cărora nu le place ca mesele să fie precedate de practici barbare. Bărbaţi cărora le place să mănânce din când în când o friptură bună, dar numai cea făcută cu bune maniere. Este greu totuşi să cumperi ceva ce nu se găseşte în vânzare.

Mingea este în terenul marilor distribuitori. În Olanda, lanţurile Aldi, Lidl şi McDonalds – da, chiar şi acest blestemat McDonalds – au încetat stocarea şi vânzarea de carne de purcei castraţi. Albert Heijn, lider pe piaţa olandeză, le va urma exemplul din 2011. Şi astfel, în fiecare an un milion şi jumătate de purcei vor putea fi pe deplin vieri. Iar crescătorii sunt încântaţi să scape de această castrare inutilă, consumatoare de timp şi oribilă. Deci această măsură oferă în acelaşi timp o viaţă mai bună fermierului şi animalului. Este o măsură rară, dar există. Iar dacă cineva îndrăzneşte să facă primul pas, Belgia va urma exemplul.

Avicultură

Nemţii calcă pe ouă

Începând cu data de 1 ianuarie, Berlinul a interzis creşterea în cuşti a găinilor de ouă. 60% din găinile germane care trăiau în cuşti, au fost prin urmare eliberate. Dar această măsură plină de bune intenţii s-a întors împotriva găinilor, scrie Süddeutsche Zeitung. Mai întâi pentru că germanii mănâncă din ce în ce mai multe ouă: 214 pe an şi pe german, în 2009. Iar găinile, care sunt cu siguranţă mai fericite, dar mai puţine, nu mai fac faţă cererii. În 2009, acestea au produs cu 2 miliarde de ouă mai puţin, deoarece nu toţi crescătorii au fost în măsură să aplice costisitoarele condiţii de creştere. Germania a crescut importurile, astfel încât unul din două ouă consumate, este din import. Problema: cu excepţia Austriei şi a Suediei, cuştile sunt încă permise în ţări europene cum ar fi Olanda, care a livrat 4,9 miliarde de ouă Germaniei în 2009. "Aproape 44% din găinile olandeze trăiesc în cuşti", fără însă ca acest lucru să fie menţionat pe ambalaje. Sfat din partea Süddeutsche Zeitung: pentru a fi sigur că gătiţi un ou fericit, este nevoie să privim atent oul. Dacă acesta poartă o ştampilă "1-NL", "totul e în ordine".

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect