Socialismul înseamnă să vânezi legat la ochi o pisică neagră într-o cameră obscură fără să fii sigur că pisica se află în cameră. "Socialismul multilateral dezvoltat", concept îndrăgit de răposatul dictator Nicolae Ceauşescu (1918-1989), înseamnă să vânezi legat la ochi o pisică neagră într-o cameră obscură știind sigur că pisica nu se află în cameră. Comunismul înseamnă să vânezi legat la ochi o pisică neagră într-o cameră obscură știind sigur că pisica nu se află în cameră și să strigi cu entuziasm: Am prins-o! Pe vremea dictaturii, glumele erau o portiţă de scăpare pentru imaginaţia colectivă românească.

În anii 1980, România fiind cufundată într-unul dintre cele mai rele regimuri ale blocului comunist, spiritul de revoltă al românilor se exprima prin glume care luau în zeflemea orice şi pe oricine: Conducătorul "geniu din Carpaţi", Partidul Comunist, lipsurile care sugrumau ţara şi derivele unui regim tăiat de lume şi de realitate. Mii de glume circulau de la gură la ureche, scăpând astfel de cenzura oficială într-o ţară controlată de Securitate, înspăimântătoarea poliţie secretă a dictaturii.

În decembrie 1989, regimul Conducătorului s-a prăbuşit ca un castel de cărţi sub presiunea istoriei, care sufla un vânt de libertate în spatele Cortinei de Fier. Cuplul Nicolae şi Elena Ceauşescu a fost executat după un proces sumar, şi România a început o tranziţie lungă care s-a încheiat în 2000, când ţara a iniţiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană.

Puţin câte puţin, românii au regăsit prosperitatea într-o ţară în care creşterea economică înregistra o medie anuală de 7%. Uitate bancurile şi ironiile, vremurile chemau la consum, la ultimul răcnet în materie de maşini şi la umplerea portbagajului în supermarketuri.

Trezire violentă

Dar visele nu durează şi trezirea poate fi brutală. În 2008, românii au trebuit să se întoarcă cu picioarele pe pământ şi aterizarea a fost violentă. Criza economică şi financiară care a lovit atunci Europa a forţat România să accepte austeritatea, un pământ fertil pentru întoarcerea bancurilor. Dar de data aceasta, judecând după bancurile care circulă la Bucureşti, a fost atacat capitalismul sălbatic.

Un exemplu: un român stă pe marginea unui lac şi se uită la apă. Un american trece pe acolo şi-l întreabă: "Ce faci aici? – Nimic, mă uit la lac – Păi atunci ai putea măcar să iei o undiţă şi să pescuieşti – De ce?", întreabă românul. "Ai putea mânca o parte din peşte şi restul să-l vinzi. -De ce?", insistă românul. "Cu banii, îţi cumperi o barcă şi pescuieşti şi mai mult peşte. – Da, dar de ce? -Eşti culmea tu, spune americanul, exasperat. Cu banii, îţi cumperi un vapor, angajezi oameni care să pescuiască pentru tine, şi tu nu mai trebuie să faci nimic, stai şi te uiţi – Păi asta fac deja".

O glumă demnă de Tristan Tzara, scriitorul care a părăsit România la începutul secolului XX mergând la Zurich şi la Paris şi care a lansat dadaismul şi suprarealismul.

Citiţi şi episoadele anterioare:

Autoderiziunea italiană, un sport naţional

Satira germană, o tradiţie bine organizată

Serialul suedez care distrează clasa de mijloc

Libertin, imoral şi ilar, ca un poliţist spaniol