Alegeți o limbă
"Chinezii au trimis pentru prima oară o femeie astronaut în spaţiu. Ei ar face orice să scape de fetele lor". Propoziţia este rostită într-un ritm de mitralieră, cu o expresie cât se poate de serioasă. Este trecut de zece seara în Marea Britanie şi televiziunea difuzează unul dintre numeroasele sale "Quiz show"-uri consacrate actualităţii.
Formatul este sistematic acelaşi: două echipe de doi sau trei invitaţi se înfruntă asupra subiectelor săptămânii. Nu este nimic de câştigat, punctele marcate nu interesează pe nimeni, şi găsirea răspunsului corect este fără importanţă. Confruntarea este o scuză pentru a găsi cele mai bune replici şi a face jocuri de cuvinte iscusite.
Formatul este atât de popular încât există aproape câte unul pe noapte. "Mock of the week", "8 out of 10 Cats", "Never mind the Buzzcocks", "QI"... Cel mai renumit, între hilarul dar implacabilul Ian Hislop - de asemenea redactor-şef al Private Eye, echivalentul britanic al Academiei Caţavencu - şi Paul Merton, este "Have i got news for you", există din 1990 şi atrage în mod regulat peste cinci milioane de telespectatori.
Auto-derâdere
Dar atenţie: umorul este luat în serios în Marea Britanie, probabil singura ţară din lume care se defineşte prin această calitate. Umorul nu trebuie sub nicio formă să se afunde în grosolănie - sau cel puţin nu prea mult. În mod ideal, replica trebuie să fie înţepată, plină de subânţeles şi de auto-derâdere. Lăudăroşeniile sunt o gafă de neiertat şi americanii care trec prin aceste emisiuni sunt în general complet derutaţi - precum David Hasselhoff, starul din Baywatch, care nu înţelegea nimic atunci când a trecut prin "8 out of 10 Cats"...
În aceeaşi emisiune, Jon Richardson, unul dintre invitaţi, şi-a petrecut timpul povestind cât este el de antisocial, stângaci şi neîndemânatic. "În general omul merge la facultate ca să afle cine este cu adevărat, şi am descoperit că eram un idiot". Ceea ce este probabil neadevărat, acesta fiind un star de televiziune ale cărui one-man-show-uri umplu sălile de spectacole. Dar este tipic englez.
În cartea sa despre societatea engleză, antropologul Kate Fox dedică un capitol întreg umorului. "În celelalte culturi, umorul este folosit "în anumite momente şi în anumite locuri"; este un limbaj separat, special. În conversaţia engleză, există întotdeauna un fond de umor (...). Umorul este modul nostru normal de funcţionare, nu avem nevoie să-l pornim, dar nici nu-l putem opri". Englezii nu sunt neapărat mai nostimi decât alţii, precizează aceasta, dar acordă mai multă importanţă umorului decât ceilalţi. Iată de ce, aproape în fiecare seară, există o emisiune care să-i înveselească. Şi care să spună ceea ce ei nu îndrăznesc să spună în vremuri obişnuite, din politeţe. "Transpiraţie, durere, înverşunare, oameni care se depăşesc pe ei-înşişi... Acesta este metroul în timpul Jocurilor Olimpice".
Serialele precedente:
Autoderiziunea italiană, un sport naţional
Satira germană, o tradiţie bine organizată
Serialul suedez care distrează clasa de mijloc
Libertin, imoral şi ilar, ca un poliţist spaniol
Râsul românesc, o formă de revoltă politică
Marea Britanie
Festivalul de bancuri Edinburgh Fringe
“Ştiţi cine poate da unui copil un (re)nume urât? Posh şi Becks”. Gluma, care se referă la Victoria “Posh Spice” Beckham şi la soţul ei David Beckham, care le-au dat celor doi băieţei ai lor numele Brooklyn şi Romeo, a primit premiul pentru cel mai bun banc la concursul de comedie “Edinburgh Fringe Festival”, în Scoţia. Fie că vă face să râdeţi sau nu, autorul, canadianul Stewart Francis, a primit cel mai râvnit premiu pentru cea mai haioasă glumă a festivalului. Iată şi altele dintre cele mai populare bancuri, prezentate de ziarul The Guardian.
- “Aseară, eu şi prietena mea ne-au uitat la trei DVD–uri de la un cap la altul… Noroc că eu aveam capul spre televizor” – Tim Vine
- “Am fost crescut ca un copil singuratic…, ceea ce o enerva la culme pe sora mea…” – Will Marsh
- “Ştii că faci parte din clasa muncitoare când ai televizorul mai mare decât raftul de cărţi” – Rob Beckett
- “Am participat la olimpiada de stat la plajă; am luat bronzul…” – Tim Vine
- “Mama este atât de pesimistă încât, dacă ar exista o olimpiadă a pesimismului, …ar crede că nu are nicio şansă” – Nish Kumar
