Alegeți o limbă
Participanţii la licitaţia pentru construcţia a două noi reactoare la centrala din Temelín au asigurat că este vorba doar de o afacere [contractul este estimat între 8 şi 12 miliarde de euro]. Politica nu-i interesează, sau în mod foarte marginal. "Cu cât vor fi mai puţine interferenţe politice şi lobbying, cu atât mai bună va fi decizia", a declarat astfel Kirill Komarov, vice-preşedinte al întreprinderii ruseşti "Rosatom". Americanii ţin acelaşi discurs: "Noi ne asigurăm doar că cei care decid vor dispune de informaţii cât mai complete şi mai exacte cu putinţă", a afirmat Mike Kirst, vice-preşedinte "Westinghouse".
Dar realitatea este ceva mai nuanţată. Este în joc un contract strategic de mai multe miliarde de euro. Care stârneşte deci interese puternice în sânul acestor întreprinderi şi în rândul elitelor politice.
Un raport din 2011 al serviciilor de contraspionaj cehe (BIS) a confirmat faptul că Temelín este un obiectiv crucial, care merge dincolo de singularele rapoarte anuale ale unor întreprinderi. Subiectele economice precum energia au toată atenţia serviciilor de informaţii ruseşti. De ceva timp agenţii ruşi se întâlnesc "la diverse reuniuni mondene, unde încearcă să-şi consolideze vechile relaţii şi să-şi facă altele noi".
Desigur, nu există nimic în acest raport cu privire la activităţile care ar fi desfăşurate de serviciile de informaţii american şi francez [grupul francez Areva, care era candidat în licitaţie, a fost dat deoparte în 5 octombrie fiindcă nu îndeplinea cerinţele legale, potrivit companiei cehe de electricitate]. Relaţiile diplomatice pe care francezii şi americanii le întreţin cu Republica Cehă fiind bune, le este mult mai uşor să obţină informaţii prin căile oficiale decât ruşilor.
Grupurile de interese dau tonul
Dar toate părţile prezente, indiferent că sunt francezi, ruşi sau americani, se bazează pe grupuri de interese, agenţii de comunicaţie şi contacte în lumea politică şi cea a afacerilor. Lobbyingul este practicat până în cele mai înalte sfere ale politicii. Norman Eisen, ambasadorul SUA la Praga, nu neagă această realitate: "’Westinghouse’ va putea conta pe un sprijin cât mai larg posibil, şi nu numai din partea ambasadei, ci şi din partea întregului guvern SUA". Omologii săi rus, Serghei Kiselev, şi francez, Pierre Lévy, au afişat aceeaşi poziţie.
Subiectul securităţii energetice, foarte sensibil în Republica Cehă, este un handicap pentru propunerea Rosatom. Principalul argument fiind că, având în vedere dependenţa Republicii Cehe faţă de petrolul şi gazul rusesc, construirea de noi surse majore de energie nu ar trebui să fie încredinţată Rusiei.
Jakub Kulhánek, un cercetător pe lângă Asociaţia pentru relaţii internaţionale, vede în această licitaţie mai ales un obiectiv economic: "diplomaţii ruşi mi-au confirmat că, dacă am fost vreodată în colimatorul geopolitic al Rusiei, acest fapt se datora mai ales proiectului de construcţie al unui radar american pe teritoriul nostru. Temelín este o altă poveste. Desigur, consolidarea influenţei politice poate juca un rol, dar aici este vorba mai ales despre afaceri şi perspective pentru profituri".
El consideră că preşedintele rus Vladimir Putin încearcă, mai presus de orice, să impună relaţii pur economice în rapoartele sale de politică externă. Dacă Rusia câştigă licitaţia, va fi o enormă publicitate pentru Rosatom. Ceea ce i-ar putea permite să răspundă mai uşor la alte licitaţii din lume. "A face din 'Rosatom', după 'Gazprom', un nou giuvaer al economiei ruse, capabil să concureze cu companiile occidentale, se integrează perfect în strategia energetică a Rusiei", spune Kulhánek. Dar şi pentru americani, calea profitului, prestigiului şi noilor licitaţii câştigate în Europa Centrală trece de asemenea prin Temelín.
Klaus, un prieten al Rusiei
Ultimul cuvânt revine guvernului, care nu a dat dovadă de nicio preferinţă. Şi este destul de uşor de ghicit ce concurent are preferinţa preşedintelui Václav Klaus [care şi-a păstrat influenţa asupra guvernului] pentru a construi noile reactoare din Temelín. Deja în 2009, în timpul unei vizite în Rusia, el a declarat că "era un lucru bun faptul că o mare întreprindere rusească caută să contribuie la continuarea politicii energetice cehe în domeniul nuclear". Cu ocazia unei întâlniri organizate în 2011 cu omologul său de la acea vreme, Dimitri Medvedev, el a declarat că ruşii erau cei care, comparativ, ofereau pentru moment companiilor cehe cele mai mari perspective de participare la lucrări în subcontractare.
Klaus este considerat ca fiind un bun prieten al Rusiei. Compania petrolieră "Lukoil", de exemplu, a finanţat publicarea în Rusia a cărţii sale "Modrá, nikoliv zelená planeta" ["Planeta albastră în pericol verde"]. De altfel, Klaus l-ar vedea bine ca succesor în funcţia sa pe social-democratul Miloš Zeman (sprijinit de la spate de lobbyistul rusofil Miroslav Slouf), a cărui campanie prezidenţială este finanţată de un alt gigant energetic rus - "Gazprom".
Politica energetică
Un cavaler solitar care riscă să coste scump Praga
"Cehii riscă să plătească scump atitudinea lor recalcitrantă faţă de tendinţele europene la nivelul politicii energetice", scrie economistul ceh Michal Šnobr, în Hospodářské noviny.
Al treilea exportator de electricitate din Europa (după Germania şi Franţa, în 2011), Republica Cehă continuă construirea a două noi reactoare fără a ţine cont de ceea ce se întâmplă în Germania vecină [care doreşte să iasă din domeniul nuclear până în 2022], cea mai importantă destinaţie a exporturilor cehe.
Ca şi cum Europa nu ar exista atunci când este vorba de politica energetică, "întreţinem himera competenţelor strict naţionale", regretă cotidianul economic, care explică faptul că diplomaţia marilor ţări europene, politica comunitară şi ideologia joacă un rol din ce în ce mai important în acest sector. Dacă, la insistenţele Germaniei, Comisia Europeană ar decide să stopeze construcţia de reactoare, sau dacă noi reactoare ar înceta să mai fie rentabile, cine şi-ar asuma responsabilitatea, cine ar plăti?, se interoghează Hospodářské noviny, care trage concluzia:
guvernul ceh ar trebui să-şi calmeze fanatismul nuclear, să reflecteze la cum să menţină direcţia politicii sale în domeniul nuclear în cadrul Uniunii Europene şi să înceteze să mai joace cu UE un poker nuclear cu cărţi proaste.
