Aşa cum Shakespeare îşi poate permite/ să-şi sufle nasul în batista Desdemonei,/ vreau şi eu să mă joc de-a toreadorul cu taurul ce a răpit-o pe Europa,/ să-l răpun înfigându-i pixul meu cu cerneală simpatică între coarne", astfel începe articolul 44 al Constituţiei europene în versuri. Citim mai departe : "ca să mă pot căsători cu fata din interes,/să capăt fără probleme cetăţenie franceză, belgiană sau germană/ aidoma golanului pe care lam întâlnit acum douăzeci de ani în trenul de Novosibirsk şi care visa să fugă din Estul Sălbatic tocmai în Israel, însurându- se cu o evreică bătrână,/ considerând femeia nu un lux, ci un mijloc de transport, fără complexe creştine, luând în considerare faptul că, la urma urmelor, şi Iisus e rodul unui ménage à trois”.

Lucrarea a fost deja publicată în trei limbi de mare circulaţie, engleză, franceză şi olandeză, şi prezentată la Barcelona, Bruxelles şi Praga. Poetul Mircea Dinescu, citat deEvenimentul Zilei, susţine, cu ironie şi umor, dreptul la libera circulaţie în interiorul Uniunii Europene şi încurajează libertatea dincolo de diferenţele religioase sau culturale care există între cetăţenii europeni.

"În timp ce intrarea în vigoare a Constituţiei europene trenează din cauza neratificării acesteia de către unele dintre ţările membre ale Uniunii, se pare că poeţii joacă un rol de avangardă, găsind „soluţia” de a unifica Europa", scrie Traian Danciu în Evenimentul Zilei.

Proiectul „Constituţia europeană în versuri” a fost iniţiat în 2008 de un grup de artişti belgieni, numit „Brussels Poetry Collective”, şi lansat în cadrul festivalului Passaporta.

Poeţii au trimis o primă versiune a Constituţiei poetice unor autori din toate colţurile Europei -50 de poeţi originari din Europa, de la laureatul Premiului Nobel, irlandezul Seamus Heaney, până la Eva Cox, autoarea de origine austriacă stabilită în Australia.

Rezultatul este un text cuprins pe aproximativ 100 de pagini, care oglindeşte nu numai gândirea europeană, ci, simbolic, şi problema cu care se confruntă Uniunea Europeană. Fiecare autor şi-a scris contribuţia în propria sa limbă, iar iniţiatorii au „remixat” textele. Textul este împărţit în opt capitole structurate în paragrafe cu titluri generice care se bazează pe cele reale ale Constituţiei. S-a tradus până în prezent în franceză, engleză şi olandeză, urmând să fie tradus în mai multe limbi.