Există un nou fel de a vizita Copenhaga: a călca pe urmele lui Sarah Lund şi Birgit Nyborg, eroinele serialelor TV The Killing şi Borgen... cel puţin acesta este programul oficiului de turism al oraşului. Foarte apreciate de spectatori pretutindeni în lume, premiate de nenumărate ori, aceste seriale au pus brusc în lumina reflectoarelor o mică ţară din nordul Europei, cu mai puţin de şase milioane de locuitori.

Cele două seriale scandinave ne fac să descoperim o ţară cu norii joşi, scăldată de ploi, unde în spatele crimelor se ascund secrete şi mai mişeleşti, unde partidele politice se sfâşie între ele. Şi aceasta fără ritm rapid, nici efecte speciale, nici întorsături scenaristice la tot pasul sau machiaje fermecătoare. Ceea ce probabil i-a nedumerit puternic pe americani, care s-au grăbit să cumpere drepturile pentru a face vreun remake. În Danemarca, succesul continuă. Al treilea sezon al serialului The Killing, difuzat în acest moment, adună în fiecare săptămână 1.7 milioane de telespectatori în faţa ecranului. "Aţi putea imagina aşa ceva în Franţa? O treime din populaţie în faţa televizorului?" se amuză regizorul Mikkel Serup.

Eroina sa este o femeie poliţistă aproape asocială, cu părul şi faţa neîngrijite, personaj inspirat de Clint Eastwood în Dirty Harry. Actriţa este primită în străinătate cu onoruri demne de un ambasador. Acelaşi fenomen pentru Borgen, care dezvăluie culisele Christiansborg-ului, sediul Parlamentului danez, prin parcursul lui Birgit Nyborg, numită prim-ministru cu un an înainte ca, în realitate, Helle Thorning-Schmidt, preşedinte al Social Democraţilor (SD), să ajungă în acest post în octombrie 2011.

Public captivat cu negocieri dificile

În Anglia, Borgen a fost urmat cu asiduitate de către prim-ministrul britanic David Cameron şi de către Nick Clegg, liderul Partidului Liberal Democrat. A prevedea întotdeauna mutările în avans, a zădărnici capcanele, a captiva publicul cu negocieri dificile pentru numirea unui comisar la Bruxelles: mai ales aici se află reuşita acestui serial şi a ficţiunii daneze.

Pentru a o înţelege, trebuie mers la Ørestad, un cartier ecologic care alternează blocuri de apartamente şi de birouri. În faţa unui teren neocupat pe care se adăpostesc câţiva pescăruşi flutură steagul DR (Danemarks Radio). Aici este elaborată strategia editorială a celor şase canale publice de televiziune. Lipsite de orice publicitate, acestea sunt finanţate de către taxa radio-tv (303 euro faţă de 125 în Franţa).

La etajul al treilea, trei tinere stau la taifas într-un mic local cu geamuri de jur împrejur. La prima vedere par să facă o pauză de cafea. "Acesta este următorul nostru mare succes", ni se şopteşte. În această "cameră de scris" redusă la o masă, două scaune şi o canapea, s-a ţinut, cu câteva zile în urmă, ultima şedinţă a echipei Borgen, care a încheiat intriga serialului – al treilea sezon este încă în producţie. Acum camera este ocupată de un nou trio de scenarişti. Şi anume echipa de vis a serialului The Legacy: o mare artistă îi lasă, la moartea sa, pe cei patru copii, pe care viaţa i-a despărţit, să-i regleze succesiunea complicată.

În biroul opus, Jeppe Gjervig Gram, co-scenarist Borgen, concepe marile linii narative ale serialului Follow the Money, care dezvăluie mecanismele lumii finanţei, aşa cum Borgen le dezvăluie pe cele ale lumii politice. După ce intriga generală va fi avansat, alţi doi scenarişti se vor alătura lui Jeppe pentru a şlefui episoadele. Aici cifra 3 este regula de aur. Trei oameni la scenarii şi trei sezoane pe serial. Dincolo, alchimia nu mai funcţionează.

"Vrei să ne cunoaşteţi secretele de fabricaţie?", întreabă Camilla Hammerich, producătoarea Borgen. Şi arată spre maşina de cafea... Cu alte cuvinte, a lăsa creierele să se mistuie în focul creaţiei. "Este o întreagă dinamică. Conversaţia este întotdeauna întreţinută, ca şi cum am jongla şi mingea ar fi întotdeauna în mişcare", confirmă Mada Dul Larsen, care tocmai a evadat din "camera de scris" The Legacy. La DR, scenariştii lucrează de acasă şi sunt salariaţi, chiar şi pentru cercetările documentare necesare scenariilor.

Danezii au încercat mai multe formule înainte de a ajunge la acest model, acum invidiat de scenariştii europeni. "Până la începutul anilor 1990, nu difuzam decât chestii plictisitoare filmate de cameramani de-ai casei", îşi aminteşte Camilla Hammerich. "Televiziunea noastre torcea agale. Cineaştii o considerau mediocră şi o evitau". Fratele ei, cineastul Rumle Hammerich, este cel care a scos-o din letargie. Numit în fruntea departamentului ficţiune al DR în 1992, el a călătorit mai întâi în Statele Unite ale Americii, iar după ce s-a întors în Danemarca a operat o înlăturare a barierelor dintre ecranele mic şi mare.

Libertate pentru scenarişti

El i-a solicitat pe cei mai îndrăzneţi regizori şi pe cei mai renumiţi directori de imagine, cei ieşiţi din băncile Şcolii Naţionale de Film de la Copenhaga, de unde au ieşit Lars Von Trier, Bille August, Thomas Vinterberg, Susanne Bier (câştigătoare a premiului Oscar în 2011 pentru Revenge) sau Nicolas Winding Refn, regizorul filmului Drive. "Scenariştii sunt în vârful piramidei şi producătorii trebuie să poată să recruteze cea mai bună echipă fără să le fie impuşi vreun actor sau montor", adaugă Camilla Hammerich. Singura constrângere ţine de misiunea de serviciu public: trebuie propus de fiecare dată un dublu nivel de înţelegere pentru a aduce publicului subiecte contemporane. The Killing, de exemplu, împleteşte cu iscusinţă anchete poliţiste şi intrigi politice. Şi mai bine, al treilea sezon se concentrează asupra consecinţelor crizei financiare.

Pe 29 octombrie, Piv Bernth, actualul şef al departamentului ficţiune al DR, se afla la Oslo (Norvegia), în cadrul unui seminar consacrat modelului danez. Participanţii la congres erau uimiţi de libertatea lăsată scenariştilor. Nicio presiune din partea conducerii? Nicidecum. Un pic de curiozitate, totuşi? Sfaturi? Nu. "Viziunea artistului trebuie să precumpănească. După ce dăm undă verde unui proiect, nu mai intervenim. Aceasta este cheia modelului nostru", explică PIV Bernth. "Nu poate funcţiona pe canalele comerciale edificate în jurul audienţei".

Pe de altă parte, niciun politician nu îndrăzneşte să critice alegerile editoriale ale DR. Surprinzător, jurnaliştii danezi, urmaţi de consilierii în comunicare ai politicienilor, au fost cei care au cârtit împotriva serialului Borgen, la începuturile acestuia. Prea improbabil, au spus ei. Chiar şi Politiken, săptămânalul de centru-stânga, l-a judecat cu asprime. Şi totuşi, un an mai târziu, un sondaj pe lângă cititorii săi arăta că Borgen era programul lor preferat. În acelaşi moment, un scandal de fraudă fiscală implicându-l pe spin-doctorul fostului prim-ministru a lansat o dezbatere naţională pe tema importanţei acestor formatori de opinie.