Este o catastrofă care ia amploare pe zi ce trece. Este vorba despre prăbuşirea clădirii Rana Plaza, în oraşul Savar, din Bangladesh, care, conform ultimelor ştiri, a costat vieţile a cel puţin 500 de persoane. Contorul a pornit acum mai mult de o săptămână cu 87 de morţi şi 1 000 de răniţi. O altă cifră macabră circulă acum, peste o mie de dispăruţi, deşi unii dintre aceştia poate sunt număraţi de două ori.

Complexul de opt etaje, dintre care trei ar fi fost adăugate ilegal, adăpostea printre altele o fabrică de textile. Muncitorii semnalaseră patronului lor crăpături în ziduri, dar acesta i-a forţat să vină să lucreze, ameninţându-i că le va reţine o penalizare din salariile lor deja sărăcăcioase.

Importatorii au o parte din vină

Proprietarul clădirii a fost arestat. Ceea ce este bine, fiindcă este primul vinovat, dar suntem departe de a putea încheia socoteala. Ar fi fost, de exemplu, mult mai bine ca autorităţile să ia măsuri preventive, având în vedere starea periculoasă în care se afla clădirea. Şi în întreaga ţară, fiindcă prăbuşirea acestei clădiri nu este un incident izolat. Condiţiile de muncă abominabile din Bangladesh fac frecvent victime.

Drama explică preţurile textile în unele magazine occidentale. Precum aceste tricouri sau bikini care nu costă decât câţiva euro. Acest lucru ar putea da de gândit consumatorului, dar în acelaşi timp nu trebuie aruncată vina pe acesta. Ci mai degrabă pe importatori, care trebuie să se asigure, mai bine decât acum, de corectitudinea condiţiilor în care este fabricată îmbrăcămintea lor.

UE este principalul partener comercial al Bangladesh. Poate că a avut un efect pozitiv ameninţarea exprimată săptămâna aceasta prin declaraţia Înaltului Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe, [Catherine] Ashton, şi a comisarului UE pentru comerţ, [Karel] De Gucht. Cei doi avertizează că Bangladesh şi-ar putea pierde avantajele de care beneficiază în urma statului său de ţară în curs de dezvoltare, precum scutirea de taxe de import în UE.

Boicotul poate duce la pierderea de venituri

Problema acestui tip de măsuri, şi cu siguranţă a unui boicot, este că Bangladesh şi-ar pierde astfel principala sa sursă de venituri, şi că aceste activităţi ar putea fi apoi continuate într-o altă ţară săracă, în condiţii la fel sau probabil şi mai mizerabile.

UE cere, şi pe bună dreptate, acestui stat să respecte normele recunoscute la nivel internaţional de către CSR, responsabilitatea socială a întreprinderilor Corporate Social Responsibility. Dar atunci trebuie de asemenea să o ceară şi din partea altor ţări. Muncitorii exasperaţi, care au ieşit în stradă în Bangladesh, cer şi ei acelaşi lucru, în termeni mai puţin diplomatici. Autorităţile bengali sunt cele care pot să pună capăt acestor scandaluri.