Când vine noaptea, se urcă în maşini sau furgonete pe care le închiriază de la localnici. Îi costă 600, 1 000 de euro sau chiar mai mult. Este o călătorie de viaţă şi de moarte, dar în ultima vreme viaţa câştigă, dat fiind că mulţi reuşesc să treacă în Slovenia şi de aici în Italia şi în restul Europei. La o cafenea aproape de piaţa Ban Jelacic din Zagreb, P.W.S., un nigerian ce locuieşte în Zagreb, ia o înghiţitură de cafea şi scoate din bzuunarul său un telefon mobil vechi. “Îl vedeţi? Aici am mesajele... spun că se trăieşte mai bine în nord”.

O situaţie asemănătoare vorbind de străinii fără acte găsiţi în Croaţia care, între 2011 şi 2012, au trecut de la 3 461 la 6 541 (o creştere de 89%)

Coincizând cu intrarea Croaţiei în Uniunea Europeană (UE), ultimele cifre ale Comisiei Europene o spun clar. Rutele imigraţiei ilegale din Balcani s-au intensificat. În total, între 2011 şi 2012, numărul celor fără acte identificaţi în regiune a crescut de la 26 223 la 34 825 (33%). Frontierele cele mai aglomerate au fost cele ale Croaţiei şi Sloveniei (95%) şi ale Serbiei şi Croaţiei (118%). O situaţie asemănătoare vorbind de străinii fără acte găsiţi în Croaţia care, între 2011 şi 2012, au trecut de la 3 461 la 6 541 (o creştere de 89%).

Depăşind Grecia

“În cel de-al patrulea semestru al lui 2012, Croaţia deţine recordul faţă de spaţiul Schengen şi UE în termeni de detenţii pentru intrări ilegale pe teritoriu, din Serbia. A depăşit chiar şi Grecia”, arată un raport al Western Balkans Risk Analysis 2013 al Frontex, agenţia care controlează frontierele externe ale teritoriului comunitar.

Este bună, în acest punct, anecdota despre Blaz Topalovic, şeful poliţiei din Vukovar – aproape de frontiera cu Serbia – arestat pe 2 august pentru trafic cu imigranţi.

Problema este că, mai departe de orice progres legislativ care s-a făcut, practicile pentru integrarea imigranţilor în aceste ţări nu strălucesc prin eficienţă.

Rute ale traficului ilegal

În Croaţia, de exemplu, nu există centre pentru minori în situaţie neregulată şi există doar unul pentru adulţi, care ajunge la capacitate maximă. Într-o situaţie similară se află celălalt centru, aflat în Kutina şi destinat solicitanţilor de azil politic şi protecţie umanitară, statut pe care Croaţia aproape nu îl acordă.

Din cele 3 228 de cereri primite de acest stat între 2004 şi 2012, doar 50 pentru refugiaţi şi 80 pentru persoane cu ajutor umanitar au fost aprobate, potrivit datelor ACNUR.

Eu voi rămâne, dar sunt o minoritate!

P.W.S., nigerianul, schiţează un surâs. Este unul din puţini care a reuşit. A ajuns clandestin în ţară acum un an şi jumătate, şi cu câteva luni în urmă a reuşit să obţină azil politic şi un paşaport croat. “Eu voi rămâne, dar sunt o minoritate!”, subliniază imigrantul, recrutat ca interpret de o ONG. “Croaţia este considerată o naţiune de trecere pentru imigranţi”, spune şi ziarista expertă în minorităţi, Barbara Matejic.

Chiar şi aşa, fenomenul se complică şi mai mult dacă se consideră că aceste rute coincid frecvent cu cele ale traficului ilegal, care trec prin regiune şi de care UE se teme că vor creşte.

“Fluxul de arme din Balcani în Europa ar putea să crească după anexarea Croaţiei şi trecerea frontierelor UE în zona muntoasă care separă Croaţia de Bosnia şi Herţegovina”, spune agenţia de control frontalier Frontex.

Citiţi articolele precedente:

Durerea de cap a Maltei din cauza imigranţilor

Problemele integrării, modelul suedez

Londra trânteşte uşa în nas lumii

Mesajul Austriei către refugiaţi: Păstraţi tăcerea sau riscaţi deportarea