Succesul răsunător al trilogiei lui Stieg Larsson, “Millennium” sugerează că atunci când este vorba de literatură contemporană tradusă, americanii sunt cel puţin dispuşi să citească ficţiune poliţistă scandinavă. Dar, in privinţa lucrărilor din alte regiuni, din alte genuri, pentru câştigarea interesului marilor edituri şi al cititorilor mai este încă o luptă crâncenă de dat.

Printre institutele culturale străine şi publicişti, aversiunea tradiţională americană pentru literatura în traducere este cunoscută drept “problema celor trei procente”. Dar acum, sperând să sporească partea lor minusculă de pe piaţa americană de cărţi – de aproximativ trei procente – guvernele străine şi fundaţiile, mai ales cele de la marginea Europei, iau problema în propriile mâini şi publică în Statele Unite în ciuda oricărei oprelişti.

Cărţi subvenţionate în limba engleză

Această campanie nu mai este limitată la limbile de circulaţie internaţională cum ar fi franceza sau germana. Din România până în Catalonia şi Islanda, institutele culturale şi agenţiile subvenţionează publicarea de cărţi în engleză, asigură formarea translatorilor, îşi încurajează scriitorii să facă un tur de promovare în Statele Unite, se supun marketingului american şi tehniciilor de promovare evitate anterior şi exploatează nişe în industria editurilor.

Ne-am stabilit un obiectiv strategic, un angajament pe termen lung de a pătrunde pe piaţa americană”, spune Corina Şuteu, care conduce sucursala de la New York a Institutelor Naţionale pentru Cultură din Uniunea Europeană şi Institutul Cultural Român. “Pentru naţiunile din Europa, fie ele mici sau mari, literatura va fi întotdeauna una din cheile existenţei lor culturale, şi recunoaştem că aceasta este singura cale pentru a face prezentă această literatură în Statele Unite.

De exemplu, Dalkey Archive Press, o mică editură din Illinois, care de peste 25 de ani s-a specializat în lucrări traduse, a început anul acesta o Serie din Literatura Slovenă subvenţionată de grupuri oficiale din Slovenia. Prima carte a seriei, “Necropolis”, de Boris Pahor, reprezintă o însemnare puternică despre lagărele de concentrare din al Doilea Război Mondial, comparată cu cele mai bune lucrări ale lui Elie Wiesel şi Primo Levi.

Dalkey este pe cale să înceapă şi nişte serii similare în ebraică şi catalană, precum şi lucrări din Elveţia. În fiecare caz, o agenţie financiară din ţara gazdă subvenţionează publicarea şi participă la campanii de promovare şi marketing în SUA, un efort care presupune mai mult de 10.000 de dolari pentru o carte.

Internet-ul, aliat în promovarea traducerilor

Cu bugete limitate şi cu acces încă şi mai limitat la curentele principale din media, agenţiile culturale străine au găsit în spaţiul web un aliat pentru a-şi promova produsele, mai scrie The New York Times. Un site cu numele ironic Trei Procente, a fost fondat de Open Letter, editura Universităţii din Rochester şi se specializează în literatură tradusă. A devenit un forum plin de viaţă pentru a discuta şi revedea nu numai acest subiect dar şi îndemânarea în traduceri. Un alt site, Cuvinte Fără Frontiere, fondat în 2003, publică lucrări traduse online şi oferă posibilitatea traducătorilor de a oferi mostre ale lucrărilor lor în speranţa că se vor găsi edituri interesate.

Chiar şi site-ul de vânzări Amazon.com a intrat în acest domeniu, cu o nouă secţiune tipărită pentru literatura tradusă numită AmazonCrossing. Prima ofertă “Regele Kahelului”, un roman apărut iniţial în limba franceză, al lui Tierno Monénembo, născut în Guinea, a fost publicată în luna noiembrie. Cinci alte titluri, dintre care patru de ficţiune au fost anunţate.

În timp ce unele edituri independente apreciază implicarea în creştere a site-ului Amazon pentru literatură tradusă, alţii o privesc cu suspiciune. Într-un articol de scandal, în octombrie, Dennis Loy Johnosn de la Melville House a atacat ceea ce el a numit “practicile agresive şi dure” ale site-ului Amazon, spunând că a fost “clar pentru noi că interesele Amazon, şi cele ale unei culturi sănătoase a cărţii, fie ea electonice sau nu, sunt antitetice.”

Institutele culturale ale guvernelor precum Institutul Ramon Llull, care este dedicat promovării culturii şi limbii catalane, în nord-estul Spaniei au ajutat prin subvenţionarea conferinţelor şi cărţilor traduse, iar altele sponsorizează călătorii ale translatorilor americani în ţările lor pentru a fi mai bine familiarizaţi cu poporul şi cultura lor.

“*Este evident pentru aceşti oameni că se găseşte foarte puţin sprijin pentru acest gen de muncă, şi acest sprijin trebuie să vină din afar**a*” industriei publicaţiilor, a spus Esther Allen, fost director al Fondului de Traduceri PEN. “*Este încă o atitudine înrădăcinată a celor mai importante edituri comerciale potrivit căreia consumatorii de cărţi americani nu vor să citească traduceri*.”