Marea majoritate a comentatorilor sunt convinşi că evenimentele din 21 noiembrie reprezintă incontestabil sfârşitul "visului european". Alţii, în schimb, vor să creadă că preşedintele Viktor Ianukovici nu şi-a pus încă "toate cărţile pe masă". Că el doar continuă să crească preţul licitaţiei, să se joace cu nervii UE pentru ca, doar cu câteva ore înainte de Vilnius, să mai scoată un as din mânecă. O suită a evenimentelor care pare astăzi, acum, de neconceput.

Viktor Ianukovici nu este un tip care adoră să improvizeze, se ştie. Aceasta înseamnă că şi-a calculat, la rece, fiecare etapă? Un jucător adevărat ştie când să pună capăt blufului şi când să se oprească din licitat. Pentru aceasta, este suficient să fie atent la ceilalţi jucători, să nu fie focalizat doar pe el însuşi.

Hai să nu ne lăsăm duşi de aceste ghicitori. Ianukovici avea deja toţi aşii în mână când a decis să tulbure partida, cu speranţa că va câştiga miza. Dar ce are el de fapt pe masă, până la urmă? Destinul Ucrainei, viitorul nostru.

Bluf

Cele întâmplate pot fi explicate prin prisma a trei posibile ipoteze.

Ianukovici a înţeles că este absurd să continue bluful cu UE, exprimând dorinţa clară de a transmite că – dacă nu doreşte ca Rusia să câştige partida, dacă doreşte semnarea unui acord de asociere – UE trebuie să dea mai mulţi bani

În primul rând, Ianukovici a înţeles că este absurd să continue bluful cu UE, exprimând dorinţa clară de a transmite că – dacă nu doreşte ca Rusia să câştige partida, dacă doreşte semnarea unui acord de asociere – UE trebuie să dea mai mulţi bani şi trebuie să acorde mai mult sprijin Kievului.

În al doilea rând, Ianukovici s-a trezit prins în capcana propriului bluf. El a subestimat psihologia partenerilor săi de joc. UE nu a apreciat deloc negocierile sale iar Moscova nu i-a iertat valsul ezitărilor. Kremlin impune deci de acum înainte condiţii financiare draconice la întoarcerea în fieful său şi, chiar şi pentru supa nenorocită care îi va fi servită, el va trebui să muncească din greu. Ianukovici nu a înţeles că partida de poker i-a scăpat printre degete. Aşa după cum spunea un slogan publicitar zărit de curând în metrou : "Pokerul – un joc inteligent". Este de departe minimul pe care l-am putea spune.

În fine, în al treilea rând, Ianukovici continuă să blufeze. Nimic nu este încă reglat, şi continuă să flirteze cu Rusia crezând că va impresiona Vestul, cu scopul ca UE să accepte absolut toate condiţiile pe care le pune, atunci când va efectua virajul final.

Primul test

Dacă drumul care duce spre infern este cimentat cu intenţii bune, poate că drumul care duce spre paradis este cimentat cu intenţii îndoielnice? Să sperăm că va fi rezultatul acestei "joi negre". Până la urmă, prin manevrele sale, Ianukovici nu şi-a împins oare ţara să creadă ferm în şansa sa de a avea un viitor apropiat în cadrul UE? Răspunsul este evident: astăzi, alegerea ţării este cea a poporului, nu a unei singure persoane. Un popor care trebuie acum să se apere.

"Joia neagră" ne-a dat posibilitatea de a trece primul test pe calea unei integrări europene. Am renunţat să mai contemplăm şi am ales acţiunea. În ciuda confuziei, a fricii, a incredulităţii, a apatiei, a oboselii, a frustrării.

Continuăm să credem.