Alegeți o limbă
In ce limbă poate studia un spaniol în Polonia ? Dar un polonez în Spania ? Un german în Suedia? Un francez în Lituania ? Belşugul limbilor UE este un handicap pentru materializarea spaţiului comun universitar european care încearcă să încurajeze mobilitatea studenţilor. Totul indică faptul că lingua franca va fi engleza. Dar acest aspect, care necesită o investiţie (nu numai economică, dar mai ales organizatoare şi de impuls politic), prezintă unele dificultăţi pe termen mediu şi lung.
În primul rând, mobilitatea înseamnă că ţările gazde investesc în formarea unui străin care adeseori (cum ar fi Spania şi Germania), nu plăteşte taxele de şcolarizare. Deci, statul gazdă ar plăti pentru formarea profesională a populaţiei vecinilor, fără a primi nimic în schimb. O problemă care, pentru moment, nu este luată în cont de state. În al doilea rând, numărul de diplome în limba engleză (la orice nivel) este încă foarte scăzut, în special în ţările din sudul Europei, în ţări care nu s-au ocupat de ani de zile de nivelul în engleză al populaţiei lor.
Aceasta este situaţia de bază, cu care este confruntată UE la trei luni de la punerea oficială în aplicare, în 2010, a Spaţiului European al Învăţământului Superior, planificată în 1999 în Declaraţia de la Bologna şi care are astăzi acordul a 47 de ţări. Şi nici în ziua de azi guvernele nu au promovat politici şi măsuri pentru a depăşi aceste capcane.
Un model de copiat, Erasmus
"Mobilitatea totală pentru studiile superioare va rămâne încă mai mulţi ani excepţională, doar pentru universităţi de prestigiu şi calificări specifice", prezice rectorul UNED (Universitatea naţională spaniolă de educaţie la distanţă), Juan Gimeno, care prezidează şi Comisia Relaţiilor Internaţionale ale Conferinţei Rectorilor Universităţilor Spaniole (CRUE). Ne vom concentra pe modelul de tip Erasmus, care să permită studenţilor să se ducă pentru un an într-o altă ţară a UE, dar şi pe duble diplome în mai multe universităţi, acorduri între şcoli ... Dar mobilitatea totală va trebui să aştepte mai mulţi ani".
"Carol Quintul spunea că vorbea cu Dumnezeu în spaniolă, femeilor în italiană, bărbaţilor în franceză şi câinelui lui în germană. Astăzi ar adăuga: şi în engleză cu lumea universitară". Pe această anecdotă se va deschide prezentarea unui seminar organizat în decembrie viitor la Bruxelles, asupra strategiilor ce trebuiesc adoptate de UE în materie de politică lingvistică în universităţi. O temă încărcată pentru Europa. Aceşti specialişti se întreabă : este preferabil de a preda în limba engleză ? Această dezbatere conţine diverse întrebări: cum să promovezi o lingua franca pentru a favoriza mobilitatea oferind în acelaşi timp o instruire eficace şi de calitate elevilor care studiază într-o limbă străină; care pot fi efectele asupra limbilor şi culturilor unei politici lingvistice universitare prea orientate spre piaţă; cum a face aceste politici compatibile cu cele care promovează diversitatea şi multilingvismul în Europa ?
Engleza nu ar fi pe placul ... britanicilor
În tabăra opusă, britanicii stau la pândă. Prestigioasa revistă britanică a învăţământului superior, Times Higher Education, a consacrat recent acestei probleme un editorial, sub titlul "Everyone is talking the talk" sau "Toată lumea vorbeşte de cum se va vorbi". Potrivit revistei, "o dată cu utilizarea tot mai mare a limbii engleze în învăţământul superior din Europa, Marea Britanie ar pierde un avantaj competitiv vital".
Dar engleza va fi oare lingua franca a universităţii europene ? "Este evident, loveşte rectorul UNED. Oferta britanică nu satisface cererea pentru studii în limba engleză, care este absorbită de către ţările scandinave sau Olanda, în special, care au oferit întotdeauna mai multe cursuri în limba engleză".
Ultimul aspectul de luat în considerare în dezbaterea asupra mobilităţii studenţilor, şi probabil cel mai important, este finanţarea. Cine va suporta costul educaţiei studenţilor care-şi schimbă ţara ? Fiindcă cursurile universitare nu sunt suportate de Stat în acelaşi fel de la o ţară la alta. În Spania, taxele de şcolarizare în universităţile reprezintă în medie 12% din ajutoarele uzuale, şi ajutorul mediu este de 5 000 de euro pe an şi pe student. În schimb, taxele de şcolarizare reprezintă în medie 35% din ajutor în ţările anglo-saxone. În Statele Unite de exemplu, în unele state, costul mediu pe student este de aproximativ 20 000 de euro. În UE, fiecare ţară are modelul său, ceea ce complică şi mai mult lucrurile.
