Alegeți o limbă
... scrie Der Spiegel, într-un articol preluat de cotidianul Timpul, din Chişinău. Din păcate, ceea ce se întâmplă la Chişinău este nu numai un eșec pentru Europa, ci o cădere similară unei morţi lente şi nevăzute. Alianţa pentru Integrare Europeană a început bine, dar probabil că, prinsă în vârtejul programului european, a neglijat prea mult ce se întâmplă în bucătăria proprie.
Era şi constatarea pe care o auzeam în urmă cu câţiva ani, doar doi de fapt, când în Trasnistria nerecunoscută se alegea un nou nerecunoscut preşedinte, Evgheni Şevciuk. Analiştii politici moldoveni şi oficialii OCDE se întrebau cum de totuşi noul guvern pro-european nu observă că-şi sapă singur groapa navigând cu toate pânzele sus spre ţărmul european. Uneori, atunci când visezi la un singur lucru, un singur ţel, cazi în groapa neastupată care se deschide exact în faţa ta. Privind spre cer, spre alte orizonturi, nu o vezi. Când eşti deja căzut, este mult prea târziu pentru a mai remedia ceva. Nu este desigur, pentru mine în orice caz, de blamat direct prim ministrul Vlad Filat, ci poate doar cei care i-au stat prin preajmă şi care l-au sfătuit. El, dacă este de blamat pentru ceva, este pentru un singur lucru: ar fi trebuit să delege mai mult şi să-şi aleagă totuşi doi-trei colaboratori în care să aibă încredere, şi cărora să le încredinţeze iţele politicii moldoveneşti. Astăzi devenită, dintr-un fantastic vin de calitate, o simplă zamă.
De departe, ce este de neînţeles este lipsa de viziune a liderilor moldoveni, mai ales că aveau încă viu precedentul comunist plus practicile tipice vecinilor ruşi. Era foarte simplu ca, odată aflaţi la putere, să marcheze o ruptură evidentă şi vizibilă cu tot ceea ce însemnea practici de aparatcik: politizarea posturilor, acordarea lor în funcţie de algoritmul politic, este cea mai de temut şi cea mai penibilă practică din timpurile comunismului. O armă cu două tăişuri.
Mi-aduc aminte că în timpul colocviului internaţional dedicat Moldovei, la Chişinău, în urmă cu câţiva ani, fostul preşedinte român Emil Constantinescu îi prevenise pe colegii moldoveni din deja formata coaliţie asupra pericolului pe care aceasta îl reprezintă. O coaliţie este inerentă unei ţări în tranziţie, de aceea cel mai bun mijloc de a gera este, pur şi simplu, a te feri de capcane. Politizarea posturilor în stat este o capcană, un compromis gerează alte compromisuri, şi astfel am ajuns ca de un simplu fapt divers, o moarte involuntară, nici măcar o crimă, să ajungem într-o situaţie ubuescă: părinţii tânărului mort în timpul vânătorii din Pădurea Domnească tot nu ştiu cine le-a omorât băiatul, Moldova se află în mijlocul unei furtuni politice care va arunca poate ţara în urmă cu zece ani, Chişinăul nu are guvern iar cetăţenii nu mai au încredere în nimeni.
Nu pot să le propun să părăsească toţi ţara, nici Europa nu este la adăpost în acest moment. Dar regret şansa pe care au avut-o, cea de a fi oareşcum feriţi de criza economică şi de încredere care minează temeliile Uniunii Europene, şi de a fi putut munci calm şi sistematic pentru un scop nobil: intrarea în UE.
Imagine: opengovparners.org
