Alegeți o limbă
Copiii, de la o anumită vârstă, nici prea mici, dar nici prea mari, adoră să se joace împreună: îşi aduc jucăriile preferate, le pun între ei, în comun, şi demară un joc naiv dar superb, de-a mama şi copilul, de-a construcţiile, de-a şoferul de autobuz; şi urlă toţi ca unul atunci când un părinte sau un adult le opreşte joaca.
Sigur, mai sunt şi unii copii care sparg târgul şi care se ridică din senin, supăraţi, îşi iau jucăriile şi pleacă. Ceilalţi, de cele mai multe ori, rămân tablou, nu protestează, pleacă eventual capul şi bombăne. dar uită şi trec mai departe. Cam aşa poate fi catalogat gestul Franţei de a cere modificarea convenţiei Schengen. Şi cam aşa ar fi trebuit să reacţioneze ceilalţi 26 de "copii".
Asistăm în schimb la o reacţie de adult frustrat, cu o vagă dependenţă de bunul plac al Franţei. Bruxelles nu numai că nu se supără, ci este de acord, se pregăteşte să discute propunerea născută în urma unei scrisori franco-italiene, chiar să modifice eventual acest faimos acord Schengen. S-ar zice că efectiv toată Europa joacă după cum cântă Franţa, Franţa şi Italia în speţă, pentru că la bază se află de fapt frustrarea Italiei, lăsată singură în faţa valului de imigranţi africani. Uniunea Europeană cade brusc de pe soclu şi din seriozitatea şi regulile ei stricte, din încrederea pe care se baza construcţia europeană nu mai rămâne cam nimic.
Dacă fiecare se poate supăra şi pleca când are chef, luîndu-şi jucăriile, de ce oare nu ar fi făcut-o şi Greciacând a fost lăsată o perioadă singură cu dificultăţile ei? De ce nu a făcut-o Germania, când nici un alt membru al UE nu a mişcat vreun deget ca să o ajute să facă faţă celor 600 000 de imigranţidin fosta Iugoslavie? De ce nu Turcia, ademenită cu promisiuni să depună adeziunea la UEşi lăsată acum să mustească asemeni unui stat care te jenează prin însăşi existenţa lui? De ce nu ar fi făcut-o România atunci când Franţa a expulzat romii pentru că aşa a avut chef?
Motive de supărare sunt întodeauna atunci când într-o familie sunt cel puţin doi fraţi, lucrurile se complică, cert, atunci când familia este recompusă. Dar nimeni nu a silit vreun stat să intre în UE, nimeni nu a silit pe nimeni să intre în spaţiul Schengen şi, dacă nu mă înşel, anecdota face ca primul acord Schengen să fi apărut din cauza nemulţumirilor grănicerilor francezi şi italieni, în ianuarie 1984. Să te retragi acum şi să spui "îmi iau jucăriile şi plec, iar voi, restul, nu mai puteţi continua jocul căci fără mine nu se poate" este un gest laş şi nedemn de valorile de bază ale Uniunii Europene. Dar ce să mai spunem când de fapt, odată cu căderea acestui turn al democraţiei reprezentat de libera circulaţie în cadrul frontierelor Schengen se spulberă practic tot ceea ce ne făcea să visăm la Europa? Cetăţenia europeană nu numai că nu mai e un vis, a devenit de-a dreptul o utopie.
