Cover

Europa cu 27, s-a terminat”, titrează Le Monde, după acordul de la Bruxelles al celor 17 membri ai zonei euro şi a alte şase ţări europene.

În faţa “cacealmalei” premierului britanic David Cameron de a-şi manifesta dreptul de veto la orice reformă a tratatelor europene, cele Douăzeci şi Şapte de state din zona euro “obosite, au decis să strângă rândurile, fără el, pentru a încerca să oprească criza care zguduie unitatea monetară: de acum până în 2012, au convenit să negocieze între ele un tratat interguvernamental, opţiune privilegiată de Nicolas Sarkozy, cu scopul de a include disciplina bugetară dragă Angelei Merkel”, scrie cotidianul francez.

Pentru Le Monde, acest acord care va permite reforma tratatului care reglementează regulile de funcţionare a Europei celor 27, reprezintă:

O alegere grea, care consacră apariţia unei Europe cu două viteze, din care Marea Britanie riscă să se excludă puţin câte puţin, în avantajul unui nucleu dur: zona euro condusă de cel mai bun şi cel mai rău, de Berlin şi Paris, cele două economii principale ale uniunii monetare.

Excluderea Marii Britanii, oricât de dureroasă ar fi, este pentru Le Monde o decizie salutară şi mai ales logică:

Britanicii nu cred în ideea europeană. Sunt străini de acest proiect astăzi blocat în larg, dar care ne pare mai esenţial ca niciodată: inventarea unei entităţi singulare care să poată exista ca atare printre ceilalţi poli de putere din secolul XXI.

Nu există niciun regret pentru ce s-a întâmplat la Bruxelles. A dispărut ambiguitatea. În fond, britanicii, intraţi în 1973 în ceea ce atunci era Comunitatea economică europeană, nu sunt, în această afacere, interesaţi decât de un lucru: piaţa unică. Restul proiectului european le e indiferent, atunci când nu îi sunt chiar ostili.