Alegeți o limbă
"Pieţele se prăbuşesc, spread-ul (diferenţa între preţul de vânzare şi preţul de cumpărare al acţiunilor) explodează": La Stampa rezumă spaima de marţi, când pieţele de valori au scăzut vertiginos pretutindeni în Europa. Italia era pe creasta valului de panică, cu Bursa din Milano, care a pierdut aproape 5%, iar diferenţa dintre obligaţiunile italiene şi cele de referinţă ale Germaniei a depăşit pragul de 400 de puncte, titlurile italiene pe zece ani vânzându-se la 5.66% faţă de 1.65% cele de referinţă.
Primul ministru Mario Monti a încercat să risipească temerile şi a dat vina pe problemele din Spania şi pe creşterea internaţională firavă. Potrivit cotidianului din Torino, el a atacat în particular vehement Asociaţia antreprenorilor italieni, care a zdruncinat sprijinul public pentru guvern, prin criticile ei faţă de reforma pieţei muncii, considerată prea diluată şi prea conformă cerinţelor sindicatelor. În La Stampa, Bill Emmot, fost redactor şef al ziarului The Economist, scrie -
Ar fi o greşeală să acordăm prea multă atenţie mişcărilor zilnice sau săptămânale ale pieţelor, fiindcă au mai mult de-a face cu psihologia animală. [...] Dar în spatele lor se află un adevăr important: nu au fost rezolvate nici problemele datoriilor suverane ale Europei, nici cele ale Italiei. Dacă recesiunea în Italia sau Spania este doar puţin mai grea decât se aştepta, ele nu îşi vor îndeplini obiectivele lor de reducere a deficitului. Ceea ce va readuce în discuţie subiectul voinţei politice. [...] Reformele lui Monti au fost colosale, comparate cu cele ale guvernelor anterioare, dar nicidecum suficiente în comparaţie cu problemele pe care trebuie să le rezolve. El a început un program de liberalizare modest, a dat un stimul lejer forţelor competitivităţii, şi a lansat o reformă a pieţei muncii care nu va intra în istorie. Niciun cumpărător de obligaţiuni nu poate avea impresia că perspectivele de creştere ale Italiei au fost radical transformate.
Newsletter în limba română
