"Obligaţi băncile să împrumute ori ne vom confrunta cu zece ani de sărăcie",titrează Irish Independent, dupa publicarea unui [raport al Institutului de Cercetare Economică şi Socială](http://www.esri.ie/UserFiles/publications/RecoveryScenarios/QEC2010SumSA_Recovery Scenarios.pdf). Mişcarea de reflexie economică condusă de John Fitzgerald, fiul fostului prim-ministru Garret, a avertizat că dacă băncile naţionale continuă să refuze acordarea de credite intreprinderilor, ţara se va confrunta cu "un deceniu de creştere economică redusă, cu o rată a şomajului ridicată şi cu datorii paralizante". Fitzgerald a declarat : "Se pare că una din probleme este aceea că băncile şi-au pierdut aptitudinea de a împrumuta bani reali, oamenilor reali. Probabil că ar trebui să avem faţă de bănci o atitudine de "foie gras", "acestea trebuie să fie îndopate cu bani lichizi, apoi să fie ucise şi mâncate".

În ciuda unei absenţe alarmante a banilor reali în circulaţie, raportul susţine că mai mult ca niciodată e nevoie de reduceri bugetare, pentru a calma pieţele internaţionale : "Corecţia de 7,5 miliarde euro pe care guvernul a planificat-o pentru următorii cinci ani este minimul absolut necesar", a spus Fitzgerald. Reducerile implică pierderea a 40 000 de locuri de muncă în sectorul public, scrie cotidianul din Dublin, adăugând că guvernul a crescut dobânda aferentă obligaţiunilor pe 10 ani, cu "enormul" procent de 5,5%.

Într-un articol mai puţin optimist intitulat "Pericolul falimentului", David McWilliams întreabă de ce ratele dobânzilor la împrumuturile irlandeze sunt în creştere. Răspunsul – "Deoarece riscul unei explozii este în creştere – e foarte simplu". Economistul susţine că datoria naţională, din ce în ce mai împovărătoare, a crescut datorită cauţiunilor unor bănci fantomă şi datorită diminuării veniturilor fiscale, care se apropie "în mod paradoxal către 100% din PNB". Pentru a evita spirala datoriilor, rata de creştere trebuie să fie mai mare decât rata de interes a datoriei. Totuşi, cum rata de creştere naţională nu va reuşi, probabil, să ajungă la 6% într-o generaţie, ţara este blocată într-un logică a creşterii masive a taxelor şi a reducerii cheltuielilor.

"Dar, cu cât tai mai mult în cheltuieli şi creşti impozitele", prezice sumbru McWilliams, "cu atât rata de creştere este mai mică iar eforturile de reducere a datoriilor sunt sortite eşecului". Între timp, într-o abordare ireală, băncile naţionale, în "încercarea de a se salva într-un mod stupid", au anunţat o creştere a ratei creditelor ipotecare. "În situaţia unei creşteri negative a capitalurilor proprii, a creşterii şomajului şi a impozitelor, creşterea dobânzilor lunare va conduce în mod clar la creşterea problemelor". Pieţele financiare penalizează Irlanda destul de uşor deoarece "văd că aceasta se îndreaptă cu paşi siguri spre faliment"