Alegeți o limbă
A spune că această molimă numită corupţie şi-a făcut sălaş doar în ţările balcanice este deja un loc comun. In 20 iulie, Comisia Europeană a dat publicităţii un raport sever asupra stării justiţiei în România, şi mai puţin sever asupra justiţiei din Bulgaria. Stăvilirea corupţiei a fost în timpul şi după negocieri una dintre condiţiile pentru adeziunea acestor două ţări la Uniunea Europeană, în 2007. Cerere luată atât de serios în seamă încât una dintre cele mai importante legi din România post-comunistă, adoptată în 2000, priveşte prevenirea şi sancţionarea corupţiei. De atunci, mai multe campanii publice anti-corupţie au fost purtate pe toate planurile, fără ca rezultatele să fie însă foarte satisfăcătoare.
La Sofia, bulgarii s-au felicitat pentru faptul că, la Bruxelles, Comisia Europeană a luat act de "voinţa politică" a autorităţilor de a lupta împotriva corupţiei. Dar la Bucureşti, preşedintele Traian Băsescu consideră injust faptul că ţara sa este acuzată de nerespectarea condiţiilor puse în momentul adeziunii sale. Iar substratul gândirii sale este poate mai degrabă faptul că pentru a exista corupţie trebuie să existe şi corupători. Cum toată lumea ştie că membrii balcanici ai Uniunii funcţionează cu şpagă, aproape toţi cei care întreţin relaţii cu ei se simt obligaţi să se pună la diapazon explicând că fără şpagă nu reuşesc să treacă de birocraţie. Incetul cu încetul molima devine regulă şi problema se pune altfel.
In 6 mai trecut, Parlamentul european, la iniţiativa unei deputate românce, Monica Macovei, a adoptat o declaraţie cerând o politică clară din partea UE împotriva actelor de corupţie şi punerea în mişcare a unui mecanism de monitorizare a Statelor membre. Căci, aşa cum dovedeşte un studiu al site-ul Diploweb.com, plecând de la clasamentele stabilite de organizaţia Transparency International, corupţia este o practică care atinge toată Europa. Iar cele mai contaminate state din Occident sunt Grecia, Italia şi Spania. In aceste condiţii, este oare corect să nu fie monitorizate decât ţările care de abia au aderat la Uniune? Nu ar fi mai judicios, chiar necesar, ca toate ţările să fie supuse unui control, evident ruşinos, dar util într-o societate sănătoasă? Stăvilirea corupţiei trece înainte de toate prin recunoaşterea acestei probleme generalizate.
Iulia Badea Guéritée
