Pe străzile Lisabonei

Criză, dar mergem mai departe!

Rigoarea care va veni odată cu planul de ajutor FMI şi UE lasă portughezilor doar două soluţii: să se întoarcă la viaţa de dinainte de Europa sau să-şi suflece mânecile. Un editorialist îşi îndeamnă compatrioţii la efort şi la optimism.

Publicat pe 14 aprilie 2011 la 14:10
Robsike  | Pe străzile Lisabonei

Cu sprijinul financiar al organismelor internaţionale, ţara, altminteri spus fiecare dintre noi, va trebui să se gândească şi să trăiască altfel. Ca şi în Grecia şi în Irlanda, populaţia portugheză nu va mai fi în stare să trăiască după standardele europene. Da, supravieţuirea noastră are acest preţ: va trebui să încetăm a ne mai comporta ca europenii. De fapt, vom fi excluşi din "clubul bogaţilor". Va trebui să ne resemnăm să intrăm în Lumea a Treia.

Suntem primii responsabili pentru situaţia actuală. Dar şi Europa ne-a lăsat baltă, nerespectându-şi datoria de solidaritate faţă de cei mai slabi. Europa ne-a impus reguli din ce în ce mai stricte, la care ne-am supus adeseori. Este ca şi cum am fi trecut de la cules de fructe la logistica necesară pentru buna funcţionare a unui restaurant.

Va veni timpul când familiile vor trebui să vândă sandvişuri pe pragul casei pentru a supravieţui, când bărbatul cât de cât priceput îşi va câştiga traiul instalând întrerupătoare, când producătorii îşi vor vinde ţuica distilată în casă şi şunca afumată necertificată; când mecanicul auto local va fabrica cu propriile mâini o ţeavă de eşapament, când va trebui să ne obişnuim cu autostrăzile mai puţin bine întreţinute, fără staţii de benzină, fără reflectoare în zona de separaţie între benzi - sau chiar fără zonă de separaţie - dar autostrăzi gratuite.

Unde găsim punctele forte

Oare ne îndreptăm spre regresie? Penuria va face din noi o ţară mai puţin sigură, mai puţin certificată, mai puţin europeană? Vor trebui probabil revizuite Autoritatea pentru Siguranţa Alimentară şi Economică (ASAE), inspecţiile tehnice periodice ale vehiculelor, zonele protejate de joacă.

Newsletter în limba română

Ceea ce ne aşteaptă poate, este o ţară în care oricine îşi poate închipui că-şi va câştiga viaţa în orice fel posibil, vânzând animale vii pe pieţe, transportând pasageri în rable, vânzând ouăle din coteţ, fără aceste măsuri complicate impuse de Bruxelles... Vom muri mai uşor, vom avea mai multe accidente, mai puţină asistenţă, şi mai puţine şanse pentru viitor. Şi vom şti foarte repede dacă mai putem încă trăi prin "desenrascanço" [descurcăreală], fără plecăciuni adresate în continuu Europei.

O altă ipoteză: hai să trecem la treabă. Hai să ne eliberăm de această dependenţă faţă de stat. Hai să întreprindem şi să nu mai dăm vina pe guvern pentru toate relele.

Hai să definim noi înşine punctele noastre forte: vinul, uleiul de măsline, turismul, tehnologia de vârf, marea, pluta, încălţămintea, energiile regenerabile - şi să le exportăm o dată şi pentru totdeauna, fără să mai aşteptăm incitări.

Hai să lăsăm un guvern curajos să reformeze justiţia şi să pună capăt abuzului de beneficii sociale. Hai să facem astfel încât "generaţia lefteră" să creeze locuri de muncă, în loc să le aştepte. Şi în câţiva ani vom fi din nou europeni. Dar atunci vom fi intrat pe drept, fără ca cineva ca Jacques Delors să ne fi făcut concesii.

Din Statele Unite

Pieţele ameninţă democraţia

"Solicitarea de asistenţă adresată de Portugalia Fondului Monetar Internaţional şi Uniunii Europene săptămâna trecută ar trebui să fie un avertisment pentru statele democratice", scrie, în ziarul New York Times, sociologul american Robert M. Fishman. În opinia analistului, spre deosebire de Grecia şi Irlanda - în cazul cărora "verdictul pieţelor reflecta probleme economice profunde şi uşor de identificat" -, Portugalia nu dădea semne nici măcar până în urmă cu câteva luni că ar fi fost într-o situaţie de acest fel. "Nu exista o criză profundă"; Portugalia "afişa performanţe economice remarcabile în cursul anilor 1990 şi era pe cale să iasă din criza economică globală mai bine decât alte ţări europene", explică Robert M. Fishman. "Dar Portugalia a fost afectată de presiunile nedrepte şi arbitrare ale negociatorilor titlurilor de obligaţiuni de stat, a speculatorilor şi agenţiilor de evaluare a datoriilor, care, dintr-o perspectivă deformată sau din raţiuni ideologice, au reuşit să obţină retragerea unui guvern ales în mod democratic şi - posibil - să controleze acţiunile următorului guvern", continuă sociologul american.

"Dacă nu vor face obiectul unor reglementări, aceşti actori ai pieţelor ameninţă capacitatea guvernelor democratice de a face propriile alegeri în materie bugetară", avertizează Fishman. "Iată de ce destinul Portugaliei conţine un avertisment clar adresat altor ţări. Este foarte posibil ca anul 2011 să marcheze începutul unui val de erodare a democraţiei din cauza pieţelor sălbatice, Spania, Italia sau Belgia riscând să fie potenţiale viitoare victime", adaugă Fishman. "Doar guvernele alese şi liderii lor pot garanta că această criză nu va afecta procesul democratic. Până în prezent, se pare că deciziile au fost lăsate în seama capriciilor pieţelor de obligaţiuni şi agenţiilor de evaluare", încheie Robert M. Fishman.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect