Alegeți o limbă
În centrul mlaştinii, în mijlocul unui câmp plin de fâşii de turbă aşezate asemeni unui joc de beţe Jenga, Michael Fitzmaurice se uită temător la avionul care părea să spioneze mica lui afacere. Aparatul de zbor este în aer tocmai pentru a urmări pe oricine s-ar ocupa încă cu tăierea, depozitarea sau colectarea turbei –ocupaţie considerată acum ilegală de către UE. "Este puţin ciudat, pentru că avem o ţară în recesiune, virtual chiar în faliment, dar autorităţile îşi pot permite să ţină un avion pe cer pentru a-i spiona pe culegătorii de turbă”, spuse Michael, în timp ce sfărâmă între degete bucăţele de cărbune negru. ”În timpul sezonului de recoltat au fost deopotrivă avioane și elicoptere, precum și oficiali care se plimbau în microbuze, scrutând mlaştinile, pentru a ne împiedica să facem ceea ce străbunii noştri au făcut de secole. Și toate acestea se întâmplă pentru că le e frică că Europa va amenda Irlanda dacă recoltarea turbei continuă”.
Uniunea Europeană a desemnat aceste ţinuturi irlandeze pline de izvoare și îmbibate cu apă ca Zonă Specială de Conservare și a decis ca și colectarea turbei să înceteze, în scopul conservării mlaştinii. În consecinţă, de acum înainte culegerea celei mai mici parcele este interzisă. Guvernul irlandez este îngrijorat că UE va emite amenzi usturătoare republicii pentru încălcarea legilor privind protejarea mediului înconjurător, care au fost stabilite în urmă cu 14 ani.
Dar Fitzmaurice, în vârstă de 43 de ani, care a început să taie turbă împreună cu tatăl său încă de la vârsta de patru ani, respinge ideea precum căreia guvernul trebuie să adere la decretele privitoare la mediul înconjurător doar pe motiv că Irlanda datorează atât de mult Uniunii Europene.
Nu culegătorii de turbă și familiile lor sunt cei care au falimentat această ţară. Băncile și trusturile de construcţii, împreună cu prietenii lor politicieni, sunt cele care au adus Irlanda în mizeria actuală. Noi nu suntem responsabili pentru asta, şi atunci de ce ar trebui să plătim un preţ atât de mare doar pentru a face ceea ce zice Europa?!
Newsletter în limba română
An Taisce: guvernul laburist trebuie să impună restricţia
Varianta irlandeză a Trustului Naţional, An Taisce, susţine că guvernul laburist trebuie să impună acum restricţia. Ecologiştii irlandezi atrag atenţia asupra faptului că mlaştinile sunt unice și de asemenea că sunt unele dintre cele mai fragile și supra-exploatate teritorii naturale din lume. ”Mlaștinile au o mai mare valoare pentru societate dacă sunt intacte comparate cu câştigurile limitate și de scurtă durată ale unei minorităţi reprezentate de culegătorii de turbă”, spune purtătorul de cuvânt al Al Taisce.
Grupul ecologist insistă asupra faptului că oprirea culesului de turbă trebuia realizată cu cel putin 10 ani în urmă. Dar bărbaţii și femeile care taie bucățile de mocirlă ale Irlandei au un campion în Dublin, deputatul de Roscommon Leintrim de sud, Luke ”Ming” Flanagan. Cu barbişonul și părul său lung, acesta îl întrupează pe ticălosul din filmele SF ale lui Buck Rogers. Dar Flanagan, un deputat radical independent, este extrem de serios atunci când vorbeşte despre apărarea dreptului de a culege cărbune: ”Autorităţile îi ameninţă pe aceşti oameni cu sancţiuni economice și financiare. Am auzit cazuri de culegători de turbă care de asemenea lucrează pământul, dar cărora li s-a spus că vor li se vor opri plăţile de la UE dacă nu încetează recoltarea cărbunelui”.
În prezent s-a oprit temporar activitatea, este un armistițiu al mlaștinii, am putea spune. Dar trecem printr-o perioadă critică și vreau să sper ca va exista un compromis, că un procent mic din mlaștini va putea fi recoltat în continuare. În discuţie este nivelul de trai al aproximativ 18 000 de oameni, care lucrează tăind mlaştinile sau care depind vital de acest combustibil. Care este alternativa pentru ei? Să aduci mai mult cărbune din Polonia sau mai mult petrol din Orientul Mijlociu?
Culegătorii de turbă îşi organizează propria lor rezistență
Pe mlaştină, lângă locul unde lucrează Fitzmaurice, Tom Gibney a ridicat un tricolor irlandez deasupra propriului său taluz de turbă. ”Am drepturi asupra acestei mlaştini încă de la dominaţia britanică din 1896, un titlu de proprietate, înrămat, cu geam de sticlă, pe care l-am atârnat pe peretele casei mele. Poartă încă pecetea coroanei britanice; acum, ca suntem o țară independentă, nu am să renunţ la dreptul meu de a extrage o mică bucată din pământ, pentru cărbune”.
Nu departe, într-o casă mică și întunecată, Ella McKeague se încălzeşte la focul din vatră, mirosul înţepător de fum umplând toată camera. Lângă casa ei se află o mlaştină mică din care vecinii ei au extras suficient de multă turbă încât să-i ajungă pensionarei să se încălzească pentru tot restul anului. ”Nu-mi pot permite petrol. Noi ne bazăm pe turbă să ne ajute tot anul. Spune-le să ne lase să tăiem turbă asa cum am făcut-o în ultimii 60 de ani”, spune vârstnica strângând în mână un fel de cadru care o ajută să meargă și aplecându-se să mai pună pe foc câteva bucăţi din sursa naturală de combustibil.
