Cuplurile homo cu iz de sfinţenie

În timp ce Franţa se sfâşie în privinţa căsătoriei pentru toţi iar parlamentul polonez tocmai a respins uniunile civile, o ţară pare deasupra acestor dezbateri: Suedia. Acolo poţi fi lesbiană, căsătorită şi… episcop fără a isca reacţii particulare..

Publicat pe 30 ianuarie 2013 la 11:41

În acea zi, clopotele bisericii din satul Dalby, în sudul Suediei, au bătut doar pentru ele. Anna şi Christina Roeser s-au întâlnit în 2005. Câteva luni mai târziu, ele s-au mutat împreună, şi apoi s-au logodit. Anna era educatoare la creşă. Christina studia teologia. Ambele visau atunci să fondeze o familie. Pentru a avea dreptul la procrearea asistată medical, ele trebuiau să-şi înregistreze "parteneriatul". Ar fi vrut o nuntă mare la biserică, dar au trebuit să accepte situaţia.
Ceremonia a avut loc la tribunal, în 2007: "Judecătorul ne-a primit într-o pauză, în mijlocul unui proces de corupţie", povesteşte Anna. La vremea respectivă, Biserica Evanghelică Luterană, din care fac parte împreună cu alte 70 de procente de suedezi, reflecta în privinţa posibilităţii de a deschide cuplurilor homosexuale dreptul la căsătorie. "Ştiam că urma să vină vremea, dar nu ştiam când", explică Christina. Mai degrabă decât să ceară binecuvântarea religioasă a parteneriatului lor, ele au decis să aştepte să poată să se căsătorească. Pe 1 aprilie 2009, deputaţii au votat o lege autorizând căsătoria "sexual neutră". Şase luni mai târziu, Biserica Suediei, separată de stat în anul 2000, a urmat exemplul, devenind prima biserică principală din lume care căsătoreşte cuplurile de acelaşi sex.

O minoritate de refractari

Pentru creştinii homosexuali, care se luptă în Suedia de mai mult de treizeci de ani, aceasta a fost o mare victorie. Pentru ambele femei este o decizie logică. Niciodată ele nu au trebuit să-şi apere orientarea lor sexuală în faţa rudelor sau colegilor. În luna octombrie, ele au devenit mame a două fete, Theia şi Esther, pe care tocmai le-au botezat. Anna, 37 de ani, este mama biologică. "În Suedia, nu este ciudat pentru nimeni", asigură cele două. Şi nici nunta lor la biserică lor, celebrată în august 2010. "Era foarte important pentru mine ca dragostea noastră să fie binecuvântată de Dumnezeu", încredinţează Christina, 28 de ani, care a fost hirotonită preot cu un an în urmă.
Dar decizia de a se căsători cuplurile homosexuale nu a făcut numai fericiţi în Suedia. Mai mulţi episcopi ar fi preferat ca Biserica Luterană să renunţe la dreptul ei de a oficia căsătorii mai degrabă decât să se pronunţe cu privire la legea adoptată de Parlament. Membrii Sinodului, compus din 250 de reprezentanţi aleşi în parohii, au respins această soluţie. Şi ei au zis "da" la 70% căsătoriei pentru toţi, pe 22 octombrie 2009.
De atunci, dezlănţuirile de pasiuni s-au potolit, asigură arhiepiscopul Anders Wejryd, care oficiază la Uppsala (lângă Stockholm), inima Bisericii Luterane suedeze. Nimic de-a face, continuă acesta, cu sfâşierile cauzate de decizia de a hirotoni femeile drept preoţi în 1958. Câţiva refractari au plecat trântind uşa, dar aceştia sunt o minoritate.
Şi nici nu a fost o goană după căsătoria gay: între 2010 şi 2011, doar 350 de cupluri homosexuale s-au căsătorit la biserică, faţă de aproape 40 000 de cupluri heterosexuale.

Oriunde apare dragostea se produce un miracol

În iulie 2009, doi episcopi anglicani au trimis o scrisoare arhiepiscopului Suediei pentru a-l avertiza: decizia Bisericii suedeze "riscă să dăuneze comunităţii noastre", scriau aceştia. Biserica Ortodoxă Rusă a rupt deja legăturile în 2005, ca reacţie faţă de binecuvântarea parteneriatelor civile. La vremea respectivă, în Suedia, mai mult de 800 de preoţi au semnat o petiţie care denunţa o decizie pe care o considerau "în conflict cu ordinea vieţii de cuplu şi cu căsătoria pe care Dumnezeu, prin Cuvântul Său, ne-a revelat-o şi care este definită drept o relaţie între un bărbat şi o femeie".
În 1985, episcopii din Suedia recomandau creştinilor homosexuali abstinenţa. Au fost necesare trei anchete suplimentare şi zeci de rapoarte pentru ca lucrurile să înceapă să se urnească. Mulţi făceau front împotriva subiectului. La Stockholm, în vara anului 1980, preotul Ludvig Jönsson a rostit o predică în biserica lui pentru a sărbători sfârşitul Gay Pride. "Oriunde apare dragostea se produce un miracol", a proclamat acesta. Cuvinte care sunt încă repetate până în ziua de astăzi.
Eva Brunne, 58 de ani, îi aduce acestuia un omagiu, precum şi predecesorilor săi. În 2009, ea a fost aleasă episcop de Stockholm. Informaţia a făcut înconjurul lumii. Ea asigură că orientarea ei sexuală, sau faptul că creşte un copil împreună cu o altă femeie, nu au fost niciodată în discuţie în jurul numirii sale. Biserica Suediei este cu mult înaintea timpurilor ei? "Cred mai ales că, fiindcă suntem o biserică reformată, suntem deprinşi să evoluăm în acelaşi timp cu schimbările societăţii", consideră aceasta.
La Uppsala, un alt preot femeie şi lesbiană confirmă. Pentru Biserica Evanghelică-Luterană, explică Anna-Karin Hammar, 61 de ani, "experienţa este la fel de importantă ca tradiţia". Ea este convinsă că, "dacă Sf. Pavel ar fi în viaţă astăzi şi ar şti ceea ce ştim, ar fi favorabil căsătoriei cuplurilor de acelaşi sex". Descendentă a patru generaţii de preoţi, Anna-Karin Hammar a făcut senzaţie în 2006, prezentându-şi candidatura pentru postul fratelui ei, arhiepiscopul K.G. Hammar. Era necesar: "Nicio altă femeie nu vroia să încerce". O pionieră? În 2001, împreună cu consoarta sa, Ninna Edgardh, 57 de ani, teolog şi mamă a doi copii, ele au invitat 70 dintre rudele lor în catedrala din Uppsala, pentru binecuvântarea parteneriatului lor, celebrat de către un prieten episcop, cu patru ani înainte ca Biserica să autorizeze oficial acest tip de ceremonie.
Preşedintele Ekho (Asociaţia ecumenică a creştinilor homosexuali), Gunnar Beckström, uns cu toate alifiile tehnicilor de lobby, are un sfat pentru homosexualii catolici francezi: "Să se ridice în picioare şi să spună că nu mai vor să fie asupriţi". Fiindcă Papa greşeşte: "Trebuie să începem să citim textele cum trebuie şi să ne interesăm de studiile recente ale Bibliei". Şi apoi sloganul: "Homosexualitatea nu este o boală. Oprimarea homosexualilor nu este voia lui Dumnezeu".

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect