Alegeți o limbă
S-ar putea ca această situaţie să pară ciudată dar, Camera Comunelor a rezervat un loc pe băncile ei pentru "onorabilul membru al Costa del Sol". Considerată imposibilă cândva, această idee pare acum, datorită deciziei preşedintelul Sarkozy de a introduce în parlamentul francez 11 locuri pentru expatriaţi, nu doar de bun simţ dar şi evidentă. Iar dacă francezul din South Kensington merită să aibe un reprezentant în parlament, de ce acest lucru să nu fie posibil şi pentru un englez din Malaga, Alicante ori Tenerife?
Aproape un milion de englezi trăiesc, fie cea mai mare parte, fie tot anul, în Spania. Dintre aceştia, 352 000 au fost înregistraţi la primăriile spaniole drept rezidenţi permanenţi. Sute de mii de britanici trăiesc în alte ţări din Uniunea Europeană. Cei care au părăsit ţara în ultimii 15 ani (marea majoritate) pot vota pentru alegerile din Marea Britanie. Cei mai mulţi, oricum, nu au probleme. Nimic surprinzător. Aceştia trebuie să îşi trimită votul prin poştă, în localitatea ultimului domiciliul pe care l-au avut în Anglia. Iar acest lucru nu este corect pentru ei. Ce le pasă lor, sau ce ştiu ei despre spitalele, oficiile poştale ori proiectele de şosele de centură, aflate la mii de mile distanţă? Şi această situaţie nu este corectă nici vis-a vis de persoanele care trăiesc în acele circumscripţii.
Comunităţiile englezeşti din străinătate au problemele lor specifice. În Spania, sunt îngrijoraţi de sistemul de pensii, de dreptul la asistenţa medicală, de problemele birocratice cu care se confruntă dacă încearcă să se întoarcă acasă şi de preţul (exorbitant) al serviciilor consulare. Mulţi dintre aceştia sunt afectaţi de efectele catastrofice are reducerii puterii lirei sterline dacă aceasta va fi înlocuită de euro. Şi mai mulţi, au probleme cu legile administratiei locale şi cer schimbarea regulilor UE. Aceşti oameni ar vrea ca parlamentul şi guvernul britanic să i-a în serios problemele lor. Fără un parlament care se se intereseze de soarta lor, şansele ca altcineva să le acorde atenţie, sunt în mod incontestabil limitate.
Marea Britanie este preocupată de imigraţie dar nu se deranjează să se gândescă şi la emigraţie. Dar ar trebui să o facă. Aproximativ 200 000 de britanici se mută în străinătate în fiecare an, conform unui studiu realizat de Institutul de Cercetare în Politici Publice. Aproximativ 10% din totalitatea britanicilor, deci 5,5 milioane de oameni, trăiesc în afara ţării. Guvernele străine se îngrijesc de aceşti englezi mai mult decât oricare din guvernele britanice existente până acum. Am creat bucuroşi o Europă fără graniţe, am încurajat oamenii să călătorească, să trăiască şi să muncească în alte ţări, dar nu avem un sistem electoral care să reflecte această realitate. O generaţie întreagă de tineri profesionişti s-au mutat în străinătate pentru a se dezvolta pe plan profesional, un lucru natural într-o economie
globalizată. Dar nimeni nu îi reprezintă la Westminster.
Anul trecut, am făcut un sondaj asupra felului în care ar fi percepută ideea existenţei unor "parlamentari ai diasporei". Parlamentarii şi diplomaţii cu care am vorbit sunt îngrijoraţi cu privire la impactul pe care această situaţie l-ar avea, în acest caz, asupra relaţiilor cu Spania. Imaginati-vă spuneau aceştia, un parlamentar care îşi petrece jumătate din viaţă plângându-se autorităţilor spaniole despre problemele expatriaţilor englezi. Ne-am putea gândi desigur la o altă posibilă soluţie. De ce să nu li se permită englezilor care trăiesc în Europa, să voteze la alegerile locale din ţara care îi găzduieşte. Din păcate, nici Marea Britanie şi nici o altă ţară din Europa, se pare că nu îşi doresc acest lucru. Prin urmare, eu trăiesc în Madrid şi plătesc taxe în favoarea bugetului spaniol, dar nu am dreptul de a şti
cum sunt cheltuiţi banii din taxele mele.
Şi mai există o problemă. Nu doar ca sunt împiedicat să votez la alegerile generale spaniole dar, cum locuiesc în străinatate de mai mult de 15 ani, nu mai am dreptul de a vota nici în Anglia. Plătesc taxe, dar nu am dreptul la vot. Ce s-a întâmplat cu "nici o impozitare fără reprezentare"? Alte ţări (cum ar fi Germania, cred) permit cetăţenilor lor să îşi păstreze dreptul la vot până la moarte, indiferent de locul unde aceştia trăiesc. Ne plângem în mod constant de apatia alegătorilor şi de nivelul scăzut de participare la vot. Nu există o cale simplă de a stimula participarea la alegeri. Doar daţi-le câtorva sute de mii de votanţi din Spania dreptul de a avea un parlamentar al lor.
REPREZENTARE
Deputaţi în trei ţări europene
11 deputaţi pentru 1.270.000 de francezi în străinătate. Proiectul prezentat de guvernul francez contemplă posibilitatea de a creea circumscripţii regionale - şase dintre ele în Europa – pentru ca expatraţii să aibă un reprezentant ales de vot direct şi legat de locul de rezidenţă; caracteristici pe care nu le reunesc cei 12 senatori care există în străinătate.
In ciuda faptului că este o noutate în Franţa, această măsură nu presupune nicio inovaţie, pentru că italienii, românii şi portughezii care trăiesc în afara frontierelor şi-au ales deja reprezentanţii: 12 deputaţi şi 6 senatori în Italia, 4 deputaţi şi 2 senatori ïn România si 4 deputaţi în Potugalia. Cele 11 milioane de greci care trăiesc în străinătate au un viceministru responsabil de diaspora, în timp ce funcţia de ministru al italienilor în lume pe care a creat-o Sivio Berlusconi în 2001 nu a reuşit să supravieţuiască după 2006.
