Alegeți o limbă
Am citit zilele trecute un articol apărut în Cotidianul, care încerca oareşcum să explice "de ce fotbalul nu este o artă". Am adăugat zilele acestea o constatare: de când a venit toamna toată lumea vorbeşte la Paris doar despre meciul România-Franţa, de sâmbătă 5 septembrie. La orele 21, ora Franţei, precizez. Presar câteva frânturi de gesturi: am cumpărat cotidianul L'Equipe doar pentru un excelent titlu, "Les mal aimés", pentru a descoperi o anchetă serioasă despre motivele care-i fac pe suporterii francezi să nu-şi mai iubească jucătorii; fiul meu, 8 ani, îmi spune că sunt o mamă nedemnă dacă ţin (iarăşi) cu românii; iar eu, de când ştiu (şi scriu) despre meciul de sâmbătă, ma simt în fierbere.
Exact ca pe vremuri, când eram, copil fiind la rândul meu, eram extrem de excitată la ideea că merg la un meci de fotbal cu tatăl meu. Îmi făcea o plăcere teribilă să merg pe stadion, să încurajez jucătorii, să urlu de bucurie mâncând seminţe de porumb, sau să înjur copios tontul care ratase un penalty. Tata, care era arbitru, era şi el înjurat adeseori: lămâie presată etc. Dar toate acestea, ca şi serile grupate în care ne strângeam în faţa televizorului, cu bere şi alune, pentru a privi un meci, au trecut de mult. Tata a murit, iar acum strigătele la meciuri sunt distincte: spaniolii din cartierul meu parizian strigă din când în când, românii mai puţin, francezii au mai degrabă tendinţa de face chefuri după, fiind atenţi să nu deranjeze vecinii.
Mi-am găsit deci un nou camarad de privit meciuri, Max, care însă mă întreabă de fiecare dată de ce nu ţin cu francezii. I-am răspuns cândva, şi sper că a priceput, că în fotbal trebuie să ţii cu cel mai bun. Dincolo de a fi o religie, fotbalul este mai ales o plăcere olfactivă, o artă, o dezlănţuire de bucurie care te face să ai, pur şi simplu, chef bun. Un sentiment care îţi produce, ca un obiect de artă perfect, o senzaţie de bine, de aşteptare înainte şi chiar de dezamăgire după. Uneori. Dar care îţi pune sângele în mişcare. Chef de viaţă. Chef de a striga încă o dată, la un meci bun: GOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOL!
Iulia Badea Guéritée
