Știri Criza datoriilor

De ce Grecia va târî euro cu ea în prăpastie

Standard & Poor’s a atacat iarăşi economia Greciei, care afişează acum cea mai mică notă din lume. Şeful rubricii economice a ziarului The Irish Times afirmă că, ţinând cont de istoria Greciei, cunoscută pentru metehnele sale politice şi economice, celelalte şaisprezece ţări din zona euro sunt şi ele în pericol.

Publicat pe 14 iunie 2011 la 13:18

Grecia este pe marginea falimentului. Societatea ei duce lipsă de coeziune, este chiar profund divizată. Economia ei este în stare de şoc. Şi având în vedere trecutul ţării, situaţia riscă să se înrăutăţească. În urmă cu mai mult de un an, când troica instituţiilor care supraveghează acum salvarea Irlandei debarcase la Atena, unii sperau că ţara cea mai prost guvernată printre ţările dezvoltate ale Europei ar fi putut fi adusă pe calea cea bună. Grecia abia îşi oferise un nou guvern, ai cărui fruntaşi păreau să vrea cu adevărat să pună în aplicare reforme radicale. Mulţi greci, în special tinerii şi cei cu înaltă educaţie, conştienţi de numeroasele deficienţe ale ţării lor, erau favorabili unei rupturi. Mulţi spuneau că această criză reprezenta o oportunitate.

Un stat cu multe defecte cronice

Aceste speranţe s-au stins. Astăzi, criza nu mai reprezintă decât ameninţări şi riscuri. Ceea ce, în multe feluri, nu este deloc surprinzător. Defectele cronice ale statului elen sunt cunoscute de mult timp. De la independenţă, acum aproape două sute de ani, Grecia a cunoscut un război civil, revolte, deplasări masive de populaţie, dictaturi şi terorism.

Nimic nu reflectă mai bine eşecul statului decât problema care a propulsat ţara în centrul atenţiei internaţionale de optsprezece luni încoace : haosul bugetar. Potrivit unui studiu realizat de istoricii economici Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff, statul grec a fost în incapacitate de plată aproape un an din doi de la fondarea sa în 1820. Zbătându-se sub povara unei datorii publice care este pe locul doi în lume, acesta pare pe cale să respecte din nou această tradiţie.

Incapacitatea statului grec să-şi întreţină solvabilitatea este parţial explicată de istorie. După ce a petrecut secole ca provincie dominată de Imperiul Otoman, Grecia a fost ţinută în afara modificărilor progresive prin care au trecut politica şi societatea din Europa occidentală. Consecinţele sunt societatea ei civilă slabă şi o tradiţie limitată în domeniul independenţei instituţiilor. În Grecia, deţinătorii puterii politice o folosesc cu un grad de absolutism neobişnuit în restul Europei democratice.

Economie subterană, cifre falsificate, lipsă de solidaritate

Faptul că Grecia a jucat un rol catalizator în criza datoriilor suverane din Europa este exemplul cel mai pertinent. În ţările în care exercitarea puterii se loveşte de unele limite, statisticienii lucrează independent pe cifrele lor. În Grecia, în ultimul deceniu, guvernul a obligat Institutul Naţional de Statistică să comunice cifre falsificate monstruos, punând în fruntea acestuia oameni aleşi special pentru ca lucrurile să se petreacă astfel.

Abia după o schimbare de guvern s-a luat pe deplin măsura fraudei, la sfârşitul anului 2009. În primele luni ale anului 2010, piaţa de obligaţiuni a realizat treptat că statul grec este ruinat. Şi de atunci, lumea suferă consecinţele crizei datoriei suverane în zona euro.

Dimensiunile economiei subterane ale Greciei sunt o reflecţie nu numai a slăbiciunii statului, incapabil să aplice legea în mod echitabil, ci şi a lipsei de solidaritate a societăţii sale. Un studiu realizat de economistul german Friedrich Schneider arată că, în 2010, economia paralelă a Greciei reprezenta un sfert din economia oficială. În această privinţă, Grecia ocupa primul loc printre cele 21 de ţări dezvoltate luate în considerare în acest studiu.

Corupţia generalizată în viaţa publică este un alt factor care explică falimentul statului grec. Potrivit ONG-ului Transparency International, Grecia era în 2009 cel mai corupt stat dintre ţările europene dezvoltate, iar indicele său de percepţie a corupţiei o plasa pe locul 57 la nivel mondial (Irlanda era pe locul 16).

Odată intrată în obiceiuri, este greu de a te dezvăţa de corupţie. Ea are printre altele un efect de polarizare a societăţii. Şi totuşi societatea greacă a suferit. Supuşi unei dictaturi militare până în 1974, grecii au suferit toate formele de nedreptate asociate cu acest tip de regim, de la arestări arbitrare până la tortură, trecând prin execuţii sumare.

Corupţia, uşor de luat greu de lepădat

Toate acestea după un război civil care a costat aproape 50 000 de vieţi în a doua jumătate a anilor ’40. Grecia rămâne societatea cea mai militarizată din Europa şi afişează încă cele mai importante cheltuieli de pe continent în domeniul apărării. Violenţele în stradă sunt obişnuite şi ţara găzduieşte încă numeroase celule teroriste, deşi acestea sunt mai puţin active în ultimii ani. Dacă situaţia economică continuă să se deterioreze, unele cercuri ar putea să se radicalizeze şi, în disperare de cauză, să se întoarcă spre violenţa extremistă.

Şi există un risc important de deteriorare. Constrângerile sociale şi corupţia larg răspândită nu sunt în sine factori de slăbiciune economică – ajunge să privim de exemplu spre India şi China – dar nici nu ajută. Din nefericire pentru Grecia, chiar dacă aceste două probleme ar dispărea peste noapte, este totuşi puţin probabil ca acest lucru să fie suficient pentru a stăvili declinul ei economic.

Grecia exportă atât de puţin încât reprezintă economia cea mai închisă din cele 27 de ţări membre ale UE. O ţară mică, de doar 10 milioane de oameni, nu se poate îmbogăţi fără exporturi.

Şi nici o ţară nu se poate îmbogăţi fără inovare. Unul dintre cei mai buni indicatori ai capacităţii unei ţări de a inova se află în cifra cheltuielilor pentru cercetare şi dezvoltare. În Grecia, statul şi întreprinderile cheltuiesc 0,5% din PIB-ul anual pentru cercetare, fie mai puţin de o treime din media europeană. Printre cei 15 membri fondatori ai UE, Grecia a avut întotdeauna cel mai mic buget consacrat cercetării.

Situaţia Greciei nu stârneşte mult optimism. Economia ei, sistemul ei politic şi societatea ei sunt în pană. Acesta nu este o veste proastă numai pentru greci, ci şi pentru cei 16 parteneri ai lor din zona euro. Dacă Grecia se prăbuşeşte, ea ar putea târî după ea în prăpastie moneda unică.

Din Atena

Reeşalonarea sau ameninţarea unei sinucideri

Dezbaterea este în toi în Piaţa Constituţiei unde, de două săptămâni încoace, "indignaţii" din Atena se adună seara cu miile pentru a-şi manifesta mânia faţă de situaţia economică şi socială a ţării. Printre ei, Yannis Varoufakis, profesor de economie la Universitatea din Atena, a trimis o scrisoare primului ministru Giorgios Papandreou, scrie înTo Vima Pantelis Kapsis, unul dintre cei mai influenţi editorialişti din ţară. Profesorul îl invită pe Papandreou să coboare în piaţă pentru "a anunţa manifestanţilor că a venit momentul să ridice capul şi să vadă lucrurile în faţă : noi nu vom mai primi niciun ban de la Europa dacă nu vom pune în aplicare măsurile pe care le impune".

Dar pentru Kapsis, chiar dacă primul ministru ar reuşi să-şi convingă concetăţenii de meritele austerităţii şi ale privatizărilor masive cerute, "oricum vom fi în incapacitate de plată – deoarece ne va fi imposibil să luăm un nou împrumut şi să ne rambursăm şi datoria".

"Profesorul Varoufakis nu este nebun", continuă editorialistul. "El ştie şi că Europa nu vrea falimentul Greciei, de unde necesitatea de a redeschide dezbaterea privind eurobondurile [obligaţiunile datoriei europene]. Dar ştim şi că unii vor să excludă Grecia din euro. Reeşalonarea nu este decât o alifie la un picior de lemn. E ca şi cum am ameninţa că ne vom sinucide… rămâne de ştiut dacă se va întâmpla".

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect