Alegeți o limbă
La sfârşitul acestei săptămâni vor avea loc alegeri în două ţări europene. Dar, în timp ce traversăm cea mai gravă criză economică din ultima jumătate de secol, campania electorală din Germania a fost cea mai ştearsă pe care am cunoscut-o până acum, iar dezbaterile din Portugalia s-au învârtit în jurul scandalelor în care este implicat preşedintele republicii. Un contrast izbitor cu reuniunea G20 care se ţinut la Pittsburg, în Statele Unite. Acolo, conducătorii celor mai mari ţări ale planetei au schimbat idei pentru a schimba lumea, fără însă a avea mijloacele de a le pune în aplicare.
A cui este vina? Pentru filozoful german Richars David Precht, cetăţenii au devenit prea individualişti pentru a se interesa de marile jocuri care există în ţările lor. Romanciera şi jurnalista Elke Schmitter consideră dimpotrivă că politicila reuşeste să "împace capra cu varza". Rezultatul, fiecare pare a fi acomodat cu realitatea în timp ce toţi par a se pune de acord asupra necesităţii de a salva planeta şi de a regulariza economia, nivelul absenteismului la urne este din ce în ce mai ridicat de la un scrutin la altul - ar putea fi de doar 35% în Germania.
Am spus despre ultimele alegeri europene ca nu interesează pe nimeni. Realizăm astăzi că această apatie este valabilă pentru orice ţară în care istoria actală a fost plină de evenimente şi dezbateri. O altă problemă europeană, Tratatul de la Lisabona, va fi tranşată la urne cu ocazia referendumului irlandez care va avea loc pe 2 octombrie. Acolo, dezbaterea este vie, argumentată, chiar dacă partizanii lui NU ca şi cei ai lui DA abuzează uneori de argumente simpliste. Dar jocul este clar definit, iar partidele politice nu ezită să se angazeze. De la importantele discursuri de la Pittsburg la decizia populară asupra Lisabonei, câmpul democraţiei este vast. Dar nu întotdeauna foarte bine reprezentat. E.M.
