Alegeți o limbă
Löcknitz, situat la circa 50 de kilometri de coastele Mării Baltice, trăieşte de câţiva ani un mic miracol. Acesta este unul dintre puţinele oraşe din fosta Germanie de Est care a reuşit să stopeze declinul numărului său de locuitori. Populaţia lui chiar a crescut. Şi, ceva destul de neobişnuit în această regiune, a crescut şi numărul de elevi în grădiniţele şi şcolile sale primare. Dar există totuşi o mică pată în acest tablou. Noii rezidenţi nu sunt germani. Ei sunt polonezi, mai ales din oraşul-port Szczecin, care numără câteva sute de mii de locuitori şi este situat la aproximativ douăzeci de kilometri de Löcknitz.
"Casele şi terenurile sunt mai ieftine aici decât în jur de Szczecin. Chiar şi impozitele sunt mai mici iar calitatea serviciilor publice este mult mai bună", susţine o proprietăreasă poloneză a unei pensiuni. "Aceeaşi casă pe care am cumpărat-o aici cu 35 000 de euro m-ar fi costat vreo 250 000 de euro la Szczecin", explică un alt polonez, care venise să stea la taifas la pensiune. Şi adaugă : "Nu a fost greu, nemţii de aici pleacă să se stabilească în Vest".
Deja 15% dintre locuitori sunt polonezi, iar în grădiniţele oraşului un copil din cinci este de naţionalitate poloneză. Chiar şi germanii care trăiesc aici îi apreciază pe polonezi : "Fără ei", admite proprietarul unui restaurant german scump, "oraşul ar fi fost sortit să moară". Dar cele mai multe oraşe din fosta Germanie de Est nu sunt atât de norocoase ca Löcknitz. Acum 50 de ani, comuniştii est-germani au construit Zidul Berlinului în parte pentru a opri exodul cetăţenilor RDG spre Vest. În fiecare an, mai mult de 100 000 de persoane treceau în vest. Ţara risca o depopulare completă.
Reînvie Europa centrală de altădată
Pentru mulţi experţi, reunificarea fulgerătoare a Germaniei după căderea Zidului Berlinului se explică datorită afluxului masiv de germani care au început să migreze de la est la vest. Dar nici reunificarea, nici transferul masiv de bani (mai mult de o mie de miliarde de euro), în scopul de a aduce Estul la nivelul Vestului nu au putut frâna exodul. Ci doar l-au încetinit şi stabilizat la 100 de persoane pe an. Motivele sunt de natură economică - salarii mai mici şi şomaj ridicat.
Faţă de cele 17 milioane de foşti est-germani, în prezent sunt recenzaţi aproximativ 14 de milioane de locuitori în fosta Germanie de Est, ştiind că Berlinul şi împrejurimile sale a salvat oarecum situaţia, cu creşterea numărului de locuitori pe care oraşul a cunoscut-o în ultimii zece ani, după transferul capitalei de la Bonn la Berlin. Dar, în multe oraşe din fosta Germanie de Est, situaţia este radical diferită. De exemplu, Zwickau, în Saxonia, unde este totuşi bazată o mare fabrică de automobile Volkswagen, are acum numai 90 000 de locuitori faţă de 120 000 în 1989. Iar viitorul său pare chiar şi mai sumbru. Aşa cum observă Frankfurter Allgemeine Zeitung, estul Germaniei se va confrunta în următorii ani cu un şoc demografic, întrucât rata natalităţii actuale este de 0.77 copii pe femeie iar numărul de bărbaţi celibatari îl depăşeşte cu mult pe cel al femeilor.
Numai cele mai sărace ţări europene cunosc un declin al populaţiei similar cu cel experimentat de către fosta Germanie de Est în ultimii 20 de ani. Uriaşul transfer de resurse din vestul spre estul Germaniei de Est, care este însoţit de construirea de infrastructuri moderne, oferă cehilor şi polonezilor, simultan cu fenomenul actual de depopulare, o formidabilă oportunitate de a "coloniza" aceste teritorii. Mai întâi, polonezii sunt cei care au început să exploateze aceste oportunităţi, mulţi urmărind un regim de genul : "Locuiesc în Germania, lucrez în Polonia".
Discret, pe vârful picioarelor, reapare Europa Centrală de odinioară, ale cărei frontiere între statele-naţiune erau adesea încurcate. Şi într-un mod cu totul diferit de ceea ce ne temeam. Iată încă un motiv pentru care am putea şi ar trebui deja să depăşim complexele noastre de inferioritate faţă de Germania şi de germani.
