Știri Uniunea Europeană

Democratizarea un ajută la nimic

În ciuda numărului impresionant de probleme ale Uniunii Europene, democratizarea nu este soluţia. Mai degrabă, elitele UE au nevoie de o îmbunătăţire, iar puterea trebuie să fie luată de la periferie.

Publicat pe 11 iulie 2011 la 14:56

Elitele politice ale Europei oferă în prezent o imagine a deznădejdii – de la reacţiile contradictorii la rebeliunea din lumea arabă până la cursul şovăielnic cu criza euro. Fie persistă în inacţiune şi lipsă de hotărâre sau merg dintr-o minciună în alta, în speranţa că ar putea să-şi asigure controlul asupra pieţelor financiare. De când elitele europene trebuie să demonstreze că Europa este un actor capabil să acţioneze politic şi economic pe plan mondial, lucru despre care au vorbit atât de des, nu fac decât să şchioapete şi să-şi dea cu stângu-n dreptul. Şi pentru că nu vor să mărturisească asta, ei celebrează fiecare pas şchiopătat ca pe o salvare a Europei şi a monedei Euro. Imaginea negativă a Europei din prezent se datorează mai ales incapacităţii elitelor ei.

Din punctul de vedere al acestui eşec al elitelor, nu este de mirare că se aude iar apelul la democratizarea Europei. Ce au stricat elitele, trebuie să repare poporul. Oricum el trebuie să plătească costurile pentru eşecul elitelor. Aşa că ar trebui să aibă mai multă influenţă asupra modului în care este condusă Europa şi asupra leadership-ului acesteia.

Unde se află puterea de decizie?

Asta sună bine, dar nu este nicidecum atât de raţional cum pare la prima vedere. Pentru că şi după democratizarea Europei unite, tot elitele din Bruxelles şi Strasbourg vor avea puterea de decizie. Poporul european, în măsura în care poate fi vorba despre aşa ceva, n-ar avea decât posibilitatea să reacţioneze la eşecul autorităţilor prin alegerea în funcţie a unei contra-elite. Dar rămâne de văzut dacă asta ar schimba ceva fundamental.

Europa a fost de la bun început un proiect al elitelor, a cărui democratizare rămânea în suspensie până la următoarea ocazie propice. La fel de cu inima îndoită au fost lansate puţinele apeluri la mai multă democraţie în Europa. În plus, elitele europene nu aveau prea mare încredere în votanţi, iar alegerile europarlamentare, în care votează de la sfârşitul anilor ’70 populaţia europeană, nu sunt de natură să risipească această neîncredere. Nicăieri rata de participare nu este mai scăzută ca la aceste alegeri, şi rar este disponibilitatea alegătorilor de a vota populişti atât de mare ca aici. Populaţia europeană n-a fost şi nu este un popor european.

Newsletter în limba română

Numai prin democratizare ar putea deveni, aşa sună răspunsul adepţilor democratizării. O fi corect din punct de vedere principial, dar pentru asta trebuie să existe nişte premise socio-economice şi politico-culturale, despre care nici nu se poate vorbi acum. Odată cu criza euro, răspândirea neîncrederii între europeni arată asta foarte clar. Cine mizează acum pe democratizare, întăreşte aceste forţe centrifuge în Europa. Până la urmă, în ciuda tuturor greşelilor şi neîndemânărilor, elitele sunt cele care ţin Europa împreună. Deci, ar trebui să nu ne mai gândim la democratizare, ci la întărirea capacităţii de acţiune a elitelor?

O situaţie, în care un stat precum Grecia, a cărei forţă economică reprezintă între 2 şi 2,5% a întregii zone euro, este adus în pragul falimentului, arată mari lacune de construcţie în Constituţia politică a UE. Când se discută acum despre înşelătoriile greceşti de la aderarea la euro, despre deficitele administrative ale Greciei (care n-are nici măcar un cadastru naţional), cât şi despre disciplina şi randamentul deficitare al unei părţi a populaţiei greceşti, acesta pare un câmp de luptă secundar. Problema este însă că tot ce se comunică acum alarmist a fost ştiut cu 10 ani în urmă, fără a avea vreun efect.

Europa a fost percepută ca un actor unic, care-i poate îngloba pe greci. În loc să fie atentă la factorii cu adevărat relevanţi, s-a dezvlănţuit o dezbatere identitară religios-culturală, prin care Turcia trebuia ţinută în afara UE, în timp ce grecii, bulgarii şi românii erau admişi. Elitele se remarcă în general prin faptul că pun întrebările corecte, dar elitele europene nu au reuşit să se conformeze acestei cerinţe.

Un alt caz de eşec al elitelor a fost ideea că prin introducerea euro pe bătrânul Continent nu ar apărea doar o piaţă mai mare decât cea americană, ci moneda comună ar deveni, alături de dolar, a doua valută a economiei mondiale. La vremea respectivă a fost ignorată ideea că pentru asigurarea strategică a unui asemenea proiect ar fi nevoie de cel puţin o agenţie europeană de rating, care să reprezinte o provocare pentru cele americane. S-a dorit înlăturarea dominaţiei dolarului şi a beneficiilor aduse de el SUA iar euro a fost poziţionat simultan într-un câmp neapărat. El putea fi atacat oricând pentru că agenţiile de rating amercane îi aleg pe cei mai slabi membri ai zonei euro.

Lupta strategică pentru putere şi influenţă

Abia acum încep europenii să se gândească serios la înfiinţarea unei astfel de agenţii de rating, iar intenţia lor şi funcţia acesteia sunt evidente. Greşeala de atunci nu poate fi explicată decât prin faptul că elitele nu s-au mai gândit decât la administrarea bunăstării şi nu la lupta strategică pentru putere şi influenţă. Foarte probabil, elitele europene au căzut victimă propriei explicaţii date pentru legitimarea proiectului în raport cu propriile populaţii. Ele se percepeau pe ele însele ca un uriaş soft şi nu ca un actor politic, care luptă pentru interesele sale pe plan extern şi care se impune pe plan intern. Confundarea legitimării cu strategia este un păcat politic pentru care nu poate exista iertare.

Exemplele care arată că pe plan european avem de-a face cu un eşec grav al elitelor sunt numeroase. Este clar însă că acest eşec nu poate fi corectat decât de elite însele şi că încercarea de a evita asemenea fiasco-uri prin democratizare forţată va duce la o dezintegrare dezordonată a Europei unite. În situaţia actuală, democratizarea ar întări puterea de acţiune a actorilor antieuropeni şi ar spori simţitor numărul celor care uzează de veto la Bruxelles.

De aceea este puţin probabil ca în Europa să vină la putere elite mai valabile sau ca actualele să facă mai puţine greşeli, să fie mai decise şi să reprezinte mai bine interesele europene, atâta timp cât condiţiile-cadru ale acţiunii elitelor, deci Constituţia europeană, nu sunt modificate semnificativ.

Actuala criză poate că nu este o bună premisă pentru democratizare, dar este o şansă de revizuire a Tratatelor de la Lisabona. În trecut se vorbea mult despre axa Paris-Bonn, respectiv Paris-Berlin, care ar trebui să rămână intactă pentru ca Europa să progreseze. Între timp povara care apasă această axă a devenit prea grea. Germanilor li se cere mai mult leadership, dar imediat ce-l arată, acesta este respins, dacă nu combătut. În Europa periferia are prea multă putere iar centrul prea puţină. Atâta timp cât acest lucru nu se schimbă, UE şi Euro nu vor ieşi din criză. O nouă împărţire a greutăţii politice în Europa poate fi dificilă, dar este absolut necesară.

Înainte de extinderea UE spre est s-a purtat o deezbatere despre viitoarea evoluţie a Europei Unite, dar aceasta a stat sub semnul falsei alternative "Aprofundare sau Extindere". Întrebarea ar fi trebuit să fie cât de puternic trebuie să fie centrul, pentru ca să poată acomoda o periferie mai mare. Între timp periferia domină centrul şi-i face agenda politică, la fel cum îi dă şi ritmul în procesul decizional. Chiar dacă UE s-ar strecura prin criza euro şi falimentul grecilor, această problemă ar rămâne, iar astfel de crize s-ar putea repeta. Un faliment mai mult sau mai puţin ordonat al Greciei ar fi doar un pas prea mic pentru salvarea euro. Pasul decisiv este o nouă constituţie pentru Europa – în care democratizarea ar fi o opţiune reală şi nu o ameninţare cu dispariţia sau dezmembrarea.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect