Alegeți o limbă
*"*Teachers Leave them kids alone" (“Profesori ! Lăsaţi copii în pace !"), gata cu ierarhia în facultăţi. Gata cu învăţământul unidirecţional şi cu notele, gata cu repetenţiile şi viziunea utilitaristă a studiilor. Vechiul vis din '68 a fost recuperat, iar din primăvara lui 2009 un nou model de învăţământîncearcă să se afirme : cel al universităţii auto-guvernate. "Aceasta nu este oficial anarhistă, dar nici contrariul de altfel; iar dacă pare aşa, aceasta nu este decât datorită principiului auto-guvernării", explică Edouard Piron, 22 ani, student la Universitatea Lyon 2.
"Mulţi studenţi au vrut să propună un proiect alternativ legislaţiei şi sistemului actual". În acest oraş, două proiecte au apărut din lupta împotriva legii LRU (privind libertăţile şi responsabilităţile universităţilor) dorite de ministrul învăţamântului superior, Valerie Pécresse. "Aveam impresia că lupta noastră nu duce la nimic şi mulţi studenţi au dorit să propună un proiect alternativ la legea şi sistemul actual", continuă aceasta. Astfel "Universitatea Lyon Zero",din care face parte Edouard, şi "Universitatea auto-guvernată" (UA) se dezvoltă graţie acţiunilor "celor două grupuri diferite, care au obiective similare, dar nu au aceleaşi mijloace", explică Edouard. Prima are un statut asociativ, un cadru juridic şi caută să coopereze cu Universitatea Lyon II, în timp ce a doua vizează auto-guvernarea totală.
La baza acestor proiecte se află două concepte simple : absenţa ierarhiei şi schimbul de cunoştiinţe, astfel ca acestea să nu fie "consumate şi difuzate de manieră unilaterală, ci să functioneze ca un sistem", precizează Edouard. Cu toţii avem cunoştinţe de împărtăşit". Mai mult, "problema este că la facultate studiem doar pentru a ne putea găsi un loc de muncă. Noi nu dorim să suprimăm acest obiectiv, ci să ajutăm oamenii să înveţe pentru plăcerea de a şti".
Motivaţia înlocuieşte pedeapsa iar auto-evaluarea, notele
"Putem studia un subiect, face o cercetare colectivă, iar după aceea să discutăm împreună". Cum prevăd doctrinele anarhiste, în aceste universităţi, motivaţia înlocuieşte pedeapsa iar auto-evaluarea, notele, la fel ca în şcolile Steiner. Totuşi, există câteva reguli: "La început acestea sunt necesare, iar după ce lucrurile vor funcţiona, o să le eliminăm", spune studentul, citând un concept de Bakounin.
"Lyon Zero" nu este destinat a înlocui sistemul tradiţional, "noi dorim să arătăm că există o altă cale, o cale complementară". Cursurile, la rândul lor vor fi complementare : "Tipul de cursuri depinde de oamenii care le urmează şi deci, cum noi suntem alternativi, subiectele sunt noi, niciodată tratate la facultate". O reflexie asupra conceptului de timp şi viteză, o alta asupra discriminării sexuale, un atelier de micro-politică de grup, de dans contemporan sau de nomadism : iată câteva exemple de subiecte tratate. "Dacă caseta de idei este goală, putem studia un subiect, face o cercetare colectivă iar mai apoi discuta împreună".
O universitate fărăş**ofer...**
"Lyon Zero" numără aproape trezeci de membri activi. Studenţi, profesori, cercetători, pensionari şi de asemenea salariaţi... mulţi oameni urmăresc acest proiect iar câţiva sunt interesaţi de ateliere. În Franţa, s-au mai facut experienţe similare, dar cel mai adesea au rămas fără finalitate. La începutul mişcărilor de protest împotriva legii autonomiei universităţilor, în noiembrie 2007, la Universitatea Paris 3, a fost creată o "Unitate de Formare şi Cercetare" (UFR) auto-guvernată. În 2008, a fost rândul lui UFR "Zero", a Universităţii Paris 8. În 2009, în timp ce în Italia, cercetătorii italieni decideau să îşi ţină cursurile în stradă şi în pieţe, linia 14 a metroului parizian a fost luată drept model de către studenţi şi cercetători care au creat "Universitatea Paris 14" (crearea Universităţii Paris 13, ultima facultate pariziană inaugurată, datează din 1971). La fel ca şi linia 14, universitatea "nu are nici şofer, nici preşedinte, nici instanţe conducătoare. Este autonomă, auto-guvernată, critică, nomadă şi deschisă tuturor".
Pentru moment, fără nici un program, dar asta nu înseamnă că visul e sfârşit : "Noi nu suntem morţi, spune Guillaume Lachenal, cercetător şi membru al Universităţii Paris 14, doar am încetinit mişcarea din cauza absenţei de greve generale în acest moment".
Andrea Giambartolomei
IN GERMANIA
Prea radical pentru a servi mişcării
În 12 noiembrie, numeroase amfiteatre germane (Berlin, Hamburg, München, Heidelberg) au fost ocupate de către studenţi care revendicau mai bune condiţii de studiu, renunţarea la taxele de şcolarizare şi democratizarea universităţilor. O mişcare identică celei a studenţilor austrieci care ocupă amfiteatrul principal, Audimax, din Viena, de mai mult de trei săptămâni. Ministrul educaţiei federale a cerut omologilor săi din landuri să aplice ultima reformă a universităţilor şi să relaxeze programul de licenţă (numit "bachelor" în sistemul Bologna), considerat a fi prea dens.
Pentru Süddeutsche Zeitung, aceste ocupări spectaculoase sunt contra productive şi nu au unanimitate printre studenţi. Între cei care vor să studieze liniştiţi şi cei care sunt nemulţumiţi dar resping "activiştii cu statut de revoluţionar profesional", mişcarea rămâne fragilă. Cotidianul cheamă studenţii la a se anticipa faţă de "o organizare insuficientă a studiilor (Studienordnung) şi faţă de revendicările radicalilor nesăţioşi".
