Dictatura majorităţii gravată în piatră

Noua Constituţie ungară votată de Parlament pe 18 aprilie finalizează "revoluţia naţională" iniţiată de primul ministru Viktor Orbán. Dar această reciclare de idei din secolul al XIX-lea este un pericol pentru ţară, consideră cotidianul Népszabadság.

Publicat pe 19 aprilie 2011 la 12:45
Primul ministru maghiar, Viktor Orbán, cu ocazia unui discurs la Budapesta, în septembrie 2010.

Această constituţie este rezultatul unui guvern care deţine legal puterea: cea a dictaturii unei majorităţi parlamentare [Fidesz, partidul primului ministru Viktor Orbán, deţine două treimi din Parlament]. Şi totuşi este atât de anacronică încât trebuie să evocăm un gânditor al secolului al XIX-lea, Tocqueville, pentru a realiza acest fapt: dictatura majorităţii este un pericol viu pentru comunitate.

Această majoritate confundă "popor" şi "naţiune" şi îl sacrifică pe altarul luptei între puteri. Şi când îi convine, ea pune poporul (adică naţiunea, luată în sensul secolului al XIX-lea) înaintea statului, îl ia drept referinţă, şi construieşte un stat puternic care nu poate face decât bine poporului şi naţiunii, neamului ("oamenilor"). Ea îşi imaginează statul (interesul tuturora) ca o construcţie care poate fi impusă de sus comunităţii de cetăţeni. Ea se desparte de tradiţiile europene şi creează condiţiile pentru o politică autoritară.

Conform tradiţiilor europene, Constituţia este cadrul definit de comunitatea de cetăţeni pentru a stabili principiile unei vieţi comune. Din moment ce nu trăim într-o epocă revoluţionară, acest cadru nu poate fi definit de o majoritate parlamentară, întrucât esenţa democraţiei este că majoritatea parlamentară se schimbă, în timp ce esenţa Constituţiei este de a fi perenă şi de a servi interesele întregii comunităţi, indiferent de fluctuaţiile politice. Ţările prudente încredinţează această muncă juridică unor deputaţi de tendinţe diferite şi nu o supun unui referendum a cărui valoare este discutabilă.

Noua Constituţie nu este Constituţia cetăţenilor. Care ar fi, de la Hobbes şi Locke încoace, consensul unei comunităţi bazate pe libera voinţă a cetăţenilor şi definindu-le viaţa lor împreună. Li s-au reproşat lui Hobbes şi Locke că o comunitate organizată conform acestor principii nu ar fi viabilă, deoarece contractul social ar trebui să cuprindă de asemenea patrimoniul cultural al comunităţii respective.

Naţionalism unicolor contra patriotism multicolor

Redactorii noii Constituţii erau conştienţi de acest fapt, iar responsabilitatea lor este cu atât mai mare, cu cât au definit spaţiul cultural în care cetăţenii maghiari trebuie (ar trebui) să trăiască. Acest spaţiu este produsul victoriei actualei majorităţi în urma unei lupte culturale – ca şi cum ar putea exista un câştigător în acest Kulturkampf.

Este o încercare de a da o nouă viaţă unor principii care, în secolul al XIX-lea, au jucat un rol revoluţionar, dar în zilele noastre, sunt doar sloganuri populiste. Simbolurile de odinioară nu mai sunt decât alegorii. Este şi o încercare de a ne impune un naţionalism unicolor referindu-se la Coroana Sfântului Ştefan [fondatorul regatului Ungariei la sfârşitul secolul al X-lea] în locul unui patriotism multicolor, atunci când Ungaria face parte din comunitatea europeană, în care statele-naţiuni au cedat locul statelor culturale.

Să ne amintim de Sf. Augustin şi una din ideile fundamentale ale De Civitate Dei (Cetatea lui Dumnezeu): "Constituţiile şi legile scrise nu conferă nici o obligaţie morală dacă nu sunt reflecţia unei constituţii gravate în minţile cetăţenilor. Fără un astfel de sprijin moral, puterea statului poate reprezenta o mare ameninţare".

Majoritatea covârşitoare a maghiarilor încă priveşte cu indiferenţă noua Constituţie. Această majoritate va începe să protesteze atunci când, în conformitate cu Crezul Patriotic [înscris în preambulul noii Constituţii] vor începe să apară legile după care cetăţenii vor trebui să trăiască. Va fi o viaţă inconfortabilă, care nu le va place. Şi când comunitatea va căuta cadrele juridice pentru a-şi exprima nemulţumirea şi nu le va găsi, constituţia abandonată a celei de-a Treia Republici îi va lipsi crunt. Şi va fi coborârea în infern a naţiunii.

Contrapunct

O recucerire a istoriei

Adoptarea noii Constituţii este "un moment istoric", consideră Magyar Nemzet. Cotidianul de centru-dreapta reaminteşte că "înţelepţii care au creat Constituţia precedentă, în 1989, o planificaseră pentru a fi una de tranziţie". Textul, datând de fapt din 1949, fusese modificat la căderea regimului comunist. Magyar Nemzet reaminteşte de asemenea că "mai mult de un milion de cetăţeni au participat la consultarea naţională" organizată de guvern pentru proiectul de constituţie şi consideră că "cei care vor dori să înlocuiască această constituţie vor avea nevoie de o legitimitate similară".

Ziarul apără crezul patriotic înscris în preambulul Constituţiei, puternic contestat de altfel. "Nicio comunitate politică nu poate trăi fără valori şi o istorie comun acceptate". Acest text reprezintă o "ruptură cu moştenirea dictaturii", asigură Magyar Nemzet şi "o recucerire a istoriei noastre atât de des negată şi falsificată. Asta înseamnă a privi înapoi? Nu, Istoria nu se termină niciodată".

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect