Alegeți o limbă
"Depuneţi armele în polemica asupra OMG în Europa", titrează La Vanguardia. In 13 iulie, Comisia Europeană a propus să acorde Statelor dreptul de a interzice cultura organismelor modificate genetic pe teritoriul lor. "Aceste noi propuneri, scrie cotidianul din Barcelona, deschid calea spre o interzicere nu doar pe motive agricole şi ştiinţifice, adesea criticate de către oficialii de la Bruxelles, ci şi, pe termen lung, pentru motive etice şi argumente sociale". Comisia Europeană, adaugă La Vanguardia, speră că "ţările care au blocat ani de zile în şir utilizarea de produse transgenice vor permite de acum înainte în Europa autorizarea noilor culturi". Astfel Spania, care produce 80 % de porumb Monsanto în Europa, "este în favoarea regulilor comune pentru ansamblul UE", iar ţări ca Olanda, una dintre cele mai inovante din acest punct de vedere, "preferă un acord asupra unei soluţii care să pună capăt blocajului actual". Cotidianul subliniază faptul că "actualul sistem de autorizare [de către un comitet de experţi depinzând de Agenţia europeană a alimentelor (EFSA) nu se va schimba, nici regulile de coexistenţă a culturilor", acest din urmă punct fiind "unul dintre subiectele fierbinţi ale ecologiştilor şi o problemă polemică în regiunile frontaliere".
Austria, unde un ţăran din şapte este un producător bio iar acest sector generează anual un miliard de euro ca cifră de afaceri, ar avea tot interesul să ducă muncă de convingere pentru interzicerea OMG, constată Die Presse. Dar politicienii şi lobbyiştii preferă demagogia anti-ştiinţifică acestui "calcul legitim". Unii agită ideea pericolului "uriaşilor răi din industria agroalimentară", alţii se bucură de faptul că "fiecare ţară va putea decide ce tip de producţie alimentară doreşte, o producţie industrială lipsită de gust sau o producţie diversificată şi apropiată naturii". "Măcar de-ar fi atât de simplu!", exclamă Die Presse. "In Europa, agricultura a devenit de mult timp o industrie. Cultura bio nu poae hrăni lumea. Iată de ce faptul că s-a ajuns ca Comisia să-şi cedeze competenţa decizionară Statelor membre este îngrijorător. In loc să dezbată cu cetăţeanul european, clar, asupra geniului genetic, politicienii [...] au cedat unui lobbying grosolan şi panicii. Este cu siguranţă practic, dar în nici un caz nu este o bună politică".
Dacă propunerile Comisiei sunt aprobate de Parlamentul European şi de către guverne, "pe câmpurile europene va sufla un vânt nou iar acesta va fi mai mult ca niciodată purtător de polen transgenic şi de seminţe modificate genetic", se îngrijorează Thijs Etty. In Volkskrant, acest jurist şi profesor la Universitatea Liberă din Amsterdam previne că "statutul UE ca fiind cea mai mare zonă fără OMG din lume va ajunge definitiv la final". Şi asta "în ciuda diferitelor opinii care există între ţările membre şi a respingerii venind din partea majorităţii cetăţenilor UE". Thijs Etty crede că, prezentându-şi propunerile ca "un gest faţă de ţările reticente la cultura OMG, ca Austria, Italia, Grecia şi Luxemburg, [...]Comisia Europeană încearcă să scoată din impas Statele membre critice", şi că pentru acestea din urmă "posibilitatea de a respinge OMG va fi aproape nulă. [...] In realitate este vorba de reducerea autonomiei lor naţionale şi de un transfer de putere spre Bruxelles". In următoarele luni, anunţă profesorul universitar, "cel puţin patru noi seminţe de porumb şi o nouă seminţă transgenică de soia vor fi admise pe câmpurile europene".
Dincolo de aspectul moral şi al securităţii alimentare, liberalizarea culturilor OMG este şi o operaţiune proastă din punct de vedere economic, remarcă Dziennik Gazeta Prawna. “Decizia Bruxelles-ului ar putea să bulverseze piaţa produselor agricole în Europa şi să asigure dominaţia puterilor OMG cum ar fi Statele Unite, Brazilia, Argentina, India, Canada şi China”, explică ziarul. Ţările, cum ar fi Polonia, care se opun produselor modificate şi au introdus limite culturii lor, vor pierde din competivitate şi din veniturile din exporturi. Şi pentru UE, “aceasta se traduce prin mai multe subvenţii pentru agricultori şi o umflare a programelor de ajutorare”.
