Alegeți o limbă
Zeci de mii de tineri spanioli s-au instalat în piaţa Puerta del Sol din Madrid pentru a protesta împotriva şomajului masiv, care a depăşit recent 21% [43% în rândul tinerilor], şi împotriva reducerilor bugetare drastice pe care premierul José Luis Zapatero a fost nevoit să le pună în aplicare pentru a preveni o prăbuşire a economiei spaniole.
Spre deosebire de Grecia, Spania era, înainte de criză, o economie relativ bine gerată, cu un buget public excedentar şi datorii mai mici decât multe alte ţări, ca de exemplu Marea Britanie. Dar criza bancară şi spargerea balonului imobiliar au făcut ravagii.
Cu ocazia alegerilor locale din weekend-ul trecut, socialiştii lui Zapatero au luat o palmă din partea alegătorilor, care s-au întors spre conservatori [din Partidul Popular] în semn de protest. Zapatero, a cărui popularitate este foarte scăzută, a anunţat că nu se va mai reprezenta [la alegerile din 2012]. Dar adevărul crud este că, în realitate, politicienii spanioli nu au de ales: ei nu pot devaloriza moneda pentru că sunt în euro, şi nu pot injecta bani în economie de teama pieţelor financiare.
Medicamentele pentru "gripa spaniolă" se află la Bruxelles şi la Berlin
De fapt, medicamentele care ar putea vindeca "gripa spaniolă" nu se află în Madrid, ci la Bruxelles şi la Berlin. Acolo liderii europeni au prescris un tratament greşit : în loc de a desfăşura o politică bugetară orientată spre creştere, asociată unei reforme structurale a pieţei muncii, [cancelarul german Angela] Merkel & Co au făcut pariul de a rezolva problemele concentrându-se pe reduceri bugetare şi au impus cu forţa remedii drastice economiilor lovite de criză, care doar au amplificat daunele.
Newsletter în limba română
Orbită de dorinţa de a menţine inflaţia sub control, o problemă actualmente marginală faţă de şomajul care a crescut vertiginos, Banca Centrală Europeană a pavat la rândul ei calea pentru creşterea ratelor dobânzii, ceea ce va înrăutăţi situaţia pentru spanioli.
Dar "gripa spaniolă" a arătat de asemenea că centru-stânga europeană nu este în măsură să propună o alternativă viabilă pentru politica economică actuală. Mai întâi a fost ratată ocazia de a scăpa de un sector financiar lipsit de reguli, la originea crizei financiare. Acum, centrul-stânga trebuie să aducă un răspuns clar la criză.
Tinerii spanioli, care trebuie să înfrunte mulţi ani de şomaj masiv, şi-au pierdut, pe bună dreptate, încrederea în liderii lor politici. Iar Uniunea Europeană nu poate, moral, politic sau economic, să-şi permită să abandoneze milioane de tineri europeni.
