Alegeți o limbă
Lyon, staţia de metro Gambeta, la câţiva paşi de Guillotière şi de vechiul oraş, altădată loc de întâlnire între comercianţi şi călători..Aici i-am întâlnit pe Fred şi Faik, care împreună formează sufletul lui Fake Oddity, tânăr grup rock lyonnais, născut din întâlnirea dintre Faik, turc sosit în Franţa în septembrie 2001 şi Antoine, chitarist. "Ei doreau să formeze un grup, povesteşte Fred, iar mai târziu l-au întâlnit pe Tom, basistul şi pe mine, graţie unor mici anunţuri. Era în octombie 2002". Grupul s-a numit mai întâi Ascolein. Repertoriul său este format din reluări de piese de Radiohead, Pixies, Strokes dar şi a unor grupuri sau cântăreţi din anii 60 - 70, cum ar fi Doors sau David Bowie.
"În primii doi ani nu am făcut decât să reinterpretăm piese celebre însă după aceea ne-am hotărât să trecem la lucruri serioase şi am decis să ne schimbăm numele", îşi aminteşte Faik. După mai bine de un an de postproducţie, de mixage şi de mastering, Runfast a ieşit pe rafturile magazinelor şi a fost bine primit. Grupul a efectuat mai apoi un turneu în principalele oraşe franceze. "Când Lyonul a fost nominalizat pentru a devenii capitala europeană a culturii în 2013, noi am decis să participăm la organizarea evenimentului deoarece avem multe relaţii, explică Fred. Am propus schimburi culturale între Lyon şi Istambul, însă când am aflat că va fi organizat un sezon al Turciei, am contactat Culture France pentru a le face o propunere".
Fuga după sponsori
Căutarea de sponsori, de parteneri instituţionali şi non-instituţionali pentru a putea materializa idei a reprezentat debutul unei adevărate odisei. "Vom organiza concerte gratuite unde vor cânta trupe turceşti, urmate probabil de expoziţii artistice, într-un cadru decorat în stil tipic turcesc", explică solistul. Adolescenţii şi tinerii nu sunt însă unica ţintă a proiectului lor. "Noi dorim să atragem un public mult mai larg. Am prevăzut animaţii pentru copii şi părinţii lor pe malurile Rhonului cu poveşti cântate şi recitatori de versuri şi de istorii romanţate", explică Fred.
Faik scutură din cap şi zâmbeşte. Pentru el mozaicurile culturale sunt naturale. "Ele fac parte din mine" afirmă el. Eu fac parte dintr-o familie foarte metisată şi foarte deschisă." Tatăl său este albanez, mama sa este jumătate italiană : bunica sa făcea parte dintr-o familie levantină de armatori veneţieni instalaţi la Istambul. La începutul interviului a precizat : "Noi nu dorim să difuzăm un mesaj politic ci să apropiem culturile", chiar dacă după părerea lui "Franţa nu trebuie să judece istoria altora". Fred îl susţine : "Când se vorbeşte de germani, nu le reproşează nimeni istoria lor". Faik a ştiut să depăşească nenumăratele bariere ideologice care opun turcii armenienilor : "Şeful meu este de origine armeniană, ca de altfel şi grupul cu care am cântat. Noi nu am discutat niciodată despre istorie iar relaţiile noastre sunt bune". Astăzi provocarea pentru ei este să-i determine pe francezii influenţaţi de "mediatizarea negativă", să aprecieze Turcia, explică solistul. "După sezonul Turciei în Franţa, lucrurile se vor schimba".
"Noi nu credem că suntem un grup de integrare în sens moral, noi nu suntem un model de urmat. Noi suntem un exemplu printre multe altele, al unei integrări reuşite şi al potenţialului schimburilor culturale", afirmă cu modestie Faik. "Noi existăm pentru că suntem uniţi. Nu am însemna nimic fără Frank iar acesta nu ar reprezenta nimic fără noi", spune Fred. Pentru ei, raporturile dintre Franţa şi Turcia reprezintă "o realitate care ne sensibilizează în mod deosebit şi în care suntem angajaţi. Este o urmare a hazardului că viaţa ne-a determinat să intrăm în acest proiect", concluzionează Fred.
Andrea Giambartolomei
