Știri Criza datoriei publice

Falimentul bancar, un spectru inegal

Aproape până în ultimul moment, democraţii și republicanii au ţinut lumea în suspans și în frica unei incapacităţi de plată a Statelor Unite. Economia americană, mai omogenă, este totuși mai puţin vulnerabilă decât cea a ţărilor europene, analizează un economist ceh.

Publicat pe 1 august 2011 la 15:36

În această dimineaţă vă veţi trezi aflând că Apple are în conturile sale bancare mult mai mult cash decât deţinea SUA în visteria sa înainte de modificarea plafonului său de datorii. De asemenea, veţi afla că într-o zonă euro înglodată în datorii, cel mai scump jucător de fotbal din lume, Cristiano Ronaldo, de la Real Madrid, este oferit bancherilor spanioli pe post de garanţie pentru împrumuturi de urgenţă. În Washington, democraţii şi republicanii au adoptat “schiţa unui plan interimar” de lucru pentru a mării nivelul datoriei publice. Negocierile încă continuă. Cu o săptămână în urmă, zona euro trecuse de asemenea printr-o situaţie similară, când a aprobat un nou plan de salvare a Greciei.

Nu există motive de optimism

Să nu ne bucurăm prematur! Nu trebuie să uităm că cele mai mari datorii ale economiilor puternic dezvoltate au apărut ca urmare a trei perioade majore ale istoriei: prima a fost după războaiele lui Napoleon, a doua a apărut la sfârşitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, iar a treia a demarat ieri, este cu noi azi și probabil va mai fi chiar și mâine. Puţine state pot însă gestiona această situaţie. Cu siguranţă aceasta este doar o ipoteză, pentru că în realitate oricine poate intra în faliment. America are la ora actuală o datorie publică de aproximativ 100 de procente din produsul intern brut (PIB). Datoria zonei euro este în jurul a 88 de procente. De dragul comparaţiei, menţionăm că datoria publică a Chinei este de 17 procente, situaţie datorată economiei sale puternice, în timp ce datoriile Braziliei și Indiei sunt de 66 de procente, iar a Rusiei este de 11 procente din PIB.

Trei diferenţe fundamentale

Există trei diferenţe esenţiale între Statele Unite ale Americii și zona euro:

  1. Prima diferenţă constă în posibilitatea de finanţare a datoriei – aşa numita lichiditate. Precum guvernul federal al SUA, unele state pot obţine împrumuturi la costuri mult mai mici decât membrii zonei euro. La fel ca USA ca întreg, state puternic îndatorate, cum ar fi California și Illinois, pot obţine împrumuturi pe o perioadă de cinci ani la o dobândă situată între 2 și 4 procente. Germania este într-o situaţie similară. În schimb, Grecia, Irlanda și Portugalia nu vor putea obţine o rată a dobânzii mai mică de 10%. O comparaţie cu restul lumii este aproximativ similară. Datoria publică a Japoniei se ridică la 233% din PIB, dar în continuare poate să emită titluri de stat mult mai ieftine decât o poate face Italia, care are o datorie de “doar” 121% din PIB. Marea Britanie, cu o datorie publică curentă de 83% din produsul intern brut, poate emite titluri de stat cu o dobânda mai mică decât o poate face Spania, a cărei datorii publice este de 68% din PIB.

    Newsletter în limba română
  2. Între Statele Unite și Uniunea Europeană există de asemenea diferenţe importante între variantele de politici adoptate. În US cu siguranţă nu există o reţetă magică de succes și lucrurile încă pot să ia o turnură nedorită. Cu toate acestea, spre deosebire de Grecia și ceilalţi, Satele Unite își controlează soarta cu propriile lor mâini. America este mai mult ameninţată din interior: cu un an înaintea alegerilor, politicienii s-au lansat deja în jocuri de culise. Totuşi, investitorii și speculanţii din întreaga lume sunt încă dornici să susţină datoria USA oferind împrumuturi la dobânzi mici. Spre deosebire, în ceea ce priveşte Grecia, investitorii și speculanţii nu se înghesuie să intre în joc și refuză în continuare să-i finanţeze datoria. Dacă o vor face, aceştia vor cere rate de dobândă împovărătoare. Dacă se va reuşi o controlare a situaţiei din zona euro, va fi necesară o definire foarte clară a viziunilor sale – ori Grecia și celelalte ţări adânc îngropate în datorii vor trebui să revină la propriile monede naţionale, ori zona euro va deveni și mai federalistă și vom sfârşi prin a avea un minister de finanţe european și titluri de stat comune.

  3. A treia mare diferenţă este insolvenţa ţărilor în discuţie. În rezolvarea specifică a fiecărei probleme de datorie trebuie să se facă distincţie clară între probleme de insolvenţă și cele de lichiditate. Când cineva se confruntă cu o problemă de lichiditate, are nevoie de un împrumut rapid pentru a reveni la linia de plutire – în cazul unei ţări împrumuturile susţin funcţionarea economiei. Grecia este, însă, insolventă. Problema insolvenţei trebuie rezolvată prin începerea generării de venituri proprii – mai explicit, prin agonisirea banilor necesari plăţilor datoriei. În acest context, Statelor Unite le este mai uşor decât zonei euro, lucru demonstrat clar de exemplul Greciei: Grecia trebuie să aibă afaceri care să prospere prin vinderea produselor proprii, şi în special prin exporturi – deoarece economia proprie este în recesiune (în primul trimestru PIB a scăzut cu 5,5% față de aceeaşi perioadă a anului precedent), şomajul este ridicat (16%) și statul se pregăteşte să concedieze tot mai mulţi angajaţi. În comparaţie cu anul 2005, costul manoperei în industria Grecei a crescut cu 34%. În Germania a crescut cu numai 6%, iar în America a rămas la nivelul anului 2005. În Grecia, iniţiativa privată este egală cu zero și suferă de dependenţă faţă de stat. Fără o industrie competitivă, afacerile nu pot genera venituri din export și în consecinţă nu se încasează bani care să ajute la plata împrumuturilor. Chinezii sunt singurii care vor avea o săptămână uşoară, pentru că ştiu că atunci când intră în recesiune și au nevoie să se autosusțină ei vor fi capabili să folosească fără milă toate aceste titluri de stat și acţiuni pe care le-au achiziţionat în firme din USA şi din zona euro.

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect