Christine Lagarde, directoarea FMI, în timpul unei conferințe de presă la Paris, în octombrie 2011.

FMI, un aliat mai puțin comod

Fondul Monetar Internaţional, care tocmai a avertizat Europa împotriva riscului unei noi crize, face parte din troica însărcinată cu ajutorarea ţărilor la ananghie. Dar de un an încoace, sub preşedinţia franţuzoaicei Christine Lagarde, salvatorul a devenit mai puţin îngăduitor.

Publicat pe 18 aprilie 2012 la 15:12
Christine Lagarde, directoarea FMI, în timpul unei conferințe de presă la Paris, în octombrie 2011.

De Crăciun, directoarea FMI, Christine Lagarde, a oferit o mică bijuterie de la Hermès cancelarului german. Angela Merkel avea şi ea un mic cadou pentru Christine Lagarde: un CD cu muzică de Beethoven interpretată de Orchestra Filarmonică din Berlin.

Cu toate acestea, relaţia personală dintre cele două femei este pusă la grea încercare acum că FMI, după ce s-a implicat intens timp de doi ani în lupta pentru stăvilirea crizei din Europa, începe să-şi exprime nemulţumirea.

Dar rămâne de ştiut dacă China, Canada sau Brazilia vor urma. Întrucât FMI de acum un an este foarte diferit de FMI de astăzi. Pentru Dominique Strauss-Kahn, rolul de prim plan de "salvator al euro" era o mană cerească: acesta avea ambiţia de a deveni preşedinte al Franţei. Sub Christine Lagarde, FMI a devenit "un partener mai puţin stabil", potrivit unui funcţionar european.

Un partener de gradul doi

Diferenţa de personalitate între economistul şi politicianul "DSK" - care a demisionat în mai 2011 în urma unui unei acuzaţii de viol - și jurista şi directoarea de întreprindere Christine Lagarde care i-a urmat, nu explică decât parţial această schimbare.

Newsletter în limba română

Dar mai presus de orice, pentru FMI este din ce în ce mai greu să suporte rolul pe care îl joacă în troica formată alături de BCE şi de Uniunea Europeană. FMI, care de regulă acţionează în mod independent, a devenit în zona euro un "partener de gradul doi".

Europenii din troică sunt foarte stricţi: principalul lor ordonator este Germania. În caz de diferenţe de opinie, FMI este uneori singurul membru al troicii care se pronunţă în favoarea grecilor.

"FMI nu ar fi trebuit să se afle niciodată în această situaţie", consideră Charles Wyplosz, de la Institutul de Înalte Studii Internaţionale şi de Dezvoltare din Geneva. "FMI s-a înnămolit în politică".

Deja, sub Dominique Strauss-Kahn, ţările care nu făceau parte din continentul european protestau împotriva acestui fenomen. Critici se auzeau şi pe plan intern. Dar numărul doi al FMI, americanul John Lipsky, nu se putea măsura cu superiorul lui atât de inspirat.

Cât despre directorul departamentului Europa, Antonio Borges, fost vice-guvernator al Băncii Naţionale portugheze, acesta nu îl contrazicea nici el pe şef. Un portughez care se ocupa de Portugalia - acest lucru fusese de asemenea decis de Dominique Strauss-Kahn.

Strauss-Kahn decidea totul. El suna şefii de stat, participa la summit-urile europene. El avea multă influenţă asupra cancelarului german. Tocmai se urca într-un avion spre Berlin atunci când a fost arestat. Angela Merkel era şocată. "Este grav", a spus ea atunci când a auzit acuzaţiile, "dar am nevoie de el!"

Imediat după plecarea lui Strauss-Kahn a plecat şi Lipsky. Succesorul acestuia, David Lipton, este, potrivit lui Charles Wyplosz, "foarte puternic. El lucrează după ordinele lui Bill Clinton şi ale lui Barack Obama. El întruchipează Casa Albă. Lipton consideră că măsurile luate de europeni împotriva crizei nu sunt bune de nimic".

În noiembrie, Christine Lagarde l-a concediat pe Antonio Borges. Înlocuitorul său, britanicul de origine iraniană Reza Moghadam, este un om competent care nu are legături cu zona euro. Direcţia FMI tinde să privilegieze din ce în ce mai mult ideile anglo-saxone, în locul celor europene.

Două curente de gândire

Britanicii şi americanii îşi întăresc deci controlul în faţa unei crize unde se opun două curente de gândire: pe de o parte partizanii rigorii bugetare şi de cealaltă cei care sunt convinşi de pericolul pentru economie al unei astfel de abordări. Angela Merkel face parte din primii, Lagarde dintre cei din urmă.

Christine Lagarde a trimis o echipă FMI în Italia, în afara cadrului troicii. Ea doreşte ca băncile europene să atragă mai mult capital. Ea doreşte un firewall (scut) uriaş. Şi euro-obligaţiuni. Ceea ce provoacă iritaţii în Europa. Când era ministru al Economiei şi al Finanţelor în Franţa, Christine Lagarde pleda de asemenea în favoarea unui fond de ajutorare şi al euro-obligaţiunilor. Angela Merkel a putut atunci să împingă subiectul deoparte. Dar acum nu mai poate: Europa vrea să obţină fonduri de la FMI.

Recent, toate aceste curente au urcat la suprafaţă într-un discurs pe care Christine Lagarde l-a rostit la Berlin. Ea cinase înainte cu Angela Merkel, căreia îi adusese o lumânare parfumată cu flori de portocal, simbolizând "speranţa", cum a explicat mai târziu Christine Lagarde, "pentru că am avut discuţii dificile". În acea seară, Angela Merkel a putut citi în avans discursul Christinei Lagarde: o lungă critică a politicii europene germane.

Previziuni

Avertisment pentru liderii europeni

"Avertismentul FMI: s-ar putea să vină sfârşitul monedei euro", titrează “i, după publicarea din 17 aprilie a raportului FMI, Perspectivele economiei mondiale, în care acesta emite o serie de recomandări destinate liderilor UE, printre care "o reducere a dobânzii de către Banca Centrală Europeană, mai puţină austeritate şi crearea de euro-obligaţiuni".

Cu toate acestea, cotidianul din Lisabona consideră că:

O monedă euro pe cale să se prăbuşească nu este scenariul principal pentru FMI - care anticipează că economia mondială va creşte cu 3.5% anul acesta şi 4.1% anul viitor - dar, citind documentul şi analizând cuvintele economistului-şef al instituţiei, putem trage concluzia că, pentru FMI, riscul european este foarte ridicat. [...] Semnificaţia pentru moneda unică - în cea mai mare regiune economică a lumii - este că această lipsă de măsuri îndrăzneţe în rezolvarea crizei începe să se facă simţită în domeniul comunicaţiilor FMI către Europa, în special către conducerea influentă a cancelarului Angela Merkel.

Mesajul, potrivit unui istoric economic citat de “i”, este că:

FMI şi Statele Unite îşi pierd din ce în ce mai mult răbdarea faţă de Europa - dezacordul nu se află atâta în calea de ieşire din criză cât în jurul faptului că guvernul german este prea legat de un anumit atavism şi de opinia componentelor sale.

În plus faţă de crearea de euro-obligaţiuni, Fondul "doreşte de asemenea ca BCE să continue să împrumute bani băncilor europene".

Tags

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect