Franţa retrogradată în liga II

Modificând nota financiară a Franţei, în 13 ianuarie, Standard & Poor’s a lovit de două ori: Nicolas Sarkozy şi concurenţii săi la alegerile prezidenţiale sunt chiar şi mai mult sub presiunea pieţelor, iar Europa este mai mult decât oricând împărţită între Nord şi de Sud.

Publicat pe 16 ianuarie 2012 la 14:30

Degradarea, vineri 13 ianuarie, a notei Franţei de către Standard & Poor’s este atât un non-eveniment financiar cât şi un adevărat electroşoc politic. Este un non-eveniment deoarece, pentru marii investitori, adevăratele ţinte ale acestor note, Franţa nu mai făcea parte demult timp dintre ţările cele mai fiabile, printre marile state suverane europene. Preţul plătit de către Paris pentru a împrumuta pe pieţele internaţionale este mult mai ridicat, de mai multe luni, decât cel plătit de Berlin, de exemplu.

Pierderea celor trei A, deja aplicată de către pieţe, nu este în sine o catastrofă economică. În primul rând, dintre cele trei agenţii mondiale de rating, numai una singură, pentru moment, a decis să retrogradeze Franţa în dliga II. Apoi, pierderea notei celei mai bune nu duce neapărat şi imediat la Apocalips. Statele Unite ale Americii şi-au pierdut triplul A în august – şi continuă să se împrumute ieftin. Dar este adevărat că cea mai mare economie din lume beneficiază, cu dolarul, de avantaje pe care Franţa nu le are.

Franţa rămâne, totuşi, o valoare sigură

Decizia Standard & Poor’s va avea totuşi consecinţe asupra finanţării în Franţa – statul, braţele sale înarmate şi colectivităţile locale îşi vor plăti mai scump împrumuturile. Conducerea macroeconomică a ţării va fi îngreunată. Franţa avea nota zece, mai are doar nota nouă. Rămâne, totuşi, cum spune şi guvernul, o valoare sigură.

Această decizie, aşteptată deci, este totuşi un adevărat electroşoc politic. Ea sancţionează fără milă politica economică franceză din ultimii ani, în special cea a şefului statului, care îşi făcuse un scop strategic din menţinerea celor trei A. Nicolas Sarkozy nu-şi va fi dat seama decât prea târziu de necesitatea de a reduce deficitele şi de a lupta împotriva îndatorării.

Dar partea cea mai rea se află altundeva: în diviziunea Europei, dezvăluită de deciziile agenţiei Standard & Poor’s. Există clar astăzi două Europe în sânul zonei euro. În primul rând, Europa de Nord, cu acele ţări riguroase în conturile lor publice şi cu un adevărat potenţial de creştere. Germania, a cărei notă nu a fost degradată, este nucleul central. De cealaltă parte, Europa de Sud, ale cărei state au mari probleme financiare şi care afişează perspective de creştere foarte modeste. Degradată împreună cu Spania şi Italia, Franţa face acum parte din această a doua Europă.

Parisul va fi deci slăbit în negocierile viitoare pe care le va avea cu Berlin. Agenţiile de rating nu au apreciat agresivitatea lui Nicolas Sarkozy împotriva lor în timpul crizei subprimelor. Acestea poate se răzbună puţin astăzi. Stânga nu are motive să se bucure. Vremurile vor fi grele, foarte grele, pentru cei care, indiferent care dintre ei, vor câştiga pe 6 mai [al doilea tur al alegerilor prezidenţiale]. Moneda euro ar putea fi, în toate acestea, principala victimă.

Reacţii

„Un şut în fund”

După retrogradarea notei Franţei de către Standard & Poor’s, criza datoriilor pătrunde şi mai adânc în dezbaterea care precede alegerile prezidenţiale din 22 aprilie şi 6 mai. Pentru Libération, această veste

slăbeşte fără nicio îndoială poziţia actualului preşedinte, a cărui postură de mare protector al naţiunii a fost serios afectată […] Această poveste favorizează candidaţii care se auto-proclamă "anti-sistem". […] Evidenţiind atât de violent întrebările despre viitor, intruziunea agenţiilor de rating obligă candidaţii să vorbească despre condiţiile şi termenii măsurilor politice necesare în vremuri de criză.

"În lunga istorie a şuturilor în fund, de obicei nu piciorul este cel mai vinovat", observă la rândul său cotidianul economic La Tribune, considerând că francezii vor trebui să-şi pună întrebări despre ei-înşişi:

De 36 de ani, de când Franţa beneficiază de cea mai bună notă cu putinţă, AAA, ea nu a prezentat niciodată un buget echilibrat. Atunci când creşterea ei economică i-ar fi permis acest lucru, datoria ei n-a făcut decât să se umfle, şi nu este o insultă faţă de francezi să spui că au trăit colectiv deasupra mijloacelor lor, aruncându-şi fără încetare povara deficitelor asupra generaţiilor viitoare. Răspunderea pentru această ineficienţă este împărtăşită de toate guvernele care s-au înşirat. Dar de 10 ani încoace, după cum ştim, dreapta guvernează singură, şi de 5 ani încoace, preşedintele este Nicolas Sarkozy.

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect