Alegeți o limbă
"În Europa, principiile nu mai sunt ceea ce au fost", scria România liberă în ajunul reuniunii miniştrilor europeni. Pe 22 septembrie, aceştia au decis să amâne aderarea României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, în lipsa unui compromis cu Olanda şi Finlanda, care cereau mai multe garanţii în materie de luptă împotriva corupţiei şi a criminalităţii.
În Bucureşti şi Sofia, guvernele se simtă trădate, deoarece au impresia de a fi făcut în zadar eforturile necesare. Dar dincolo de această perspectivă naţională, există astăzi semne că Europa a devenit un fel de labirint în care nimeni nu-şi mai recunoaşte graniţele.
Frontierele externe, cele ale spaţiului Schengen, supuse unor tensiuni de partea greacă sau italiană, sunt întărite cu sârmă ghimpată (între Grecia şi Turcia) sau cu patrule maritime sporite (în Marea Mediterană), fără ca vreo linie directoare să fi fost trasată la nivel european.
Frontierele interne, care sunt presupuse a fi acum teoretic doar linii administrative simbolice, sunt la rândul lor obiectul unor manevre care subminează principiul însuşi de spaţiu de liberă circulaţie. Danemarca a restabilit controlul frontierelor sale, oficial pentru a lupta împotriva criminalităţii transfrontaliere, iar Franţa a făcut-o de asemenea pentru a împiedica tunisienii veniţi din Italia să intre pe teritoriul său. În sfârşit, alte frontiere, politice, apar acolo unde nu sunt neapărat aşteptate, în funcţie de interesele interne : în Olanda, Finlanda sau Danemarca, sub presiunea partidului lui Geert Wilders, a "Adevăraţilor Finlandezi" sau Partidului Poporului Danez.
"Reproşez Europei şi Italiei faptul că dorm şi nu sunt conştiente de forţele naţionaliste şi centrifuge care le sfâşie. Nu am tras învăţături din Balcani: este suficient să arătăm cu degetul un duşman unei populaţii care duce lipsă de repere pentru ca aceasta să-l ia ca atare", previne italianul Paolo Rumiz în cartea lui Aux frontières de l’Europe (La graniţele Europei, ed. Hoebeke, 2011, nu înca tradusă în limba româna). El ar fi putut adăuga că ea îşi lasă să piară o parte din sufletul ei între aceste graniţe mai mult sau mai puţin maleabile.
