Alegeți o limbă
Majoritatea germanilor este de acord: ar fi trebuit să păstrăm marca germană. Potrivit unui recent studiu, 57% din germani ar fi preferat să nu treacă la euro. Şi mai mult de o treime doresc astăzi revenirea la marcă. Nostalgicii nu sunt singurii care gândesc sincer acest lucru. Din ce în ce mai mulţi adepţi ai calculelor reci vin să îngroaşe rândurile euro-scepticilor, printre care regăsim economişti, directori sau şefi de întreprinderi.
Pentru Volker Nitsch, profesor la universitatea tehnică din Darmstadt, care a studiat prăbuşirea uniunilor monetare în istorie, "probabilitatea de a vedea o ţară ieşind foarte curând din zona euro este de 20%". Până astăzi doar străinii au îndrăznit să vorbească public despre marcă. Celebrul economist american Barry Eichengreen a declarat recent că Germania face parte din rarele ţări europene pentru care reintroducerea unei foste monede nu ar fi însoţită de o catastrofă financiară.
ReÎntoarcerea la marcă ar fi posibilă
Ce ar însemna efectiv întoarcerea mărcii? Primul lucru este de a şti dacă Germania ar fi capabilă de a lua o astfel de decizie. Întrebarea îl face să surâdă pe Volker Nitsch. "Nicio problemă. Au fost deja suficiente violări de tratate". A fi suficientă o autorizare a Parlamentului sau a şefului guvernului.
Obstacolele tehnice nu au nici ele nimic extraordinar. Pentru a crea o nouă monedă, e nevoie de o bancă de emisii şi de maşini pentru a imprima noile monezi, pentru a fabrica noile piese. Dar nu aici este problema. Adevărata întrebare priveşte consecinţele economice ale ieşirii din zona euro.
Evoluţia valorii de schimb joacă un rol primordial. Este probabil că într-un prim timp marca îşi va creşte valoarea, probabil la dublu. Produsele germane vor fi mai scumpe la cumpărare pentru ţările străine. Pe termen lung, vom exporta mai puţin spre vecinii noştri europeni. Istoria dovedeşte că sfârşitul unei uniuni monetare se traduce întotdeauna printr-o reducere a schimburilor comerciale între foştii parteneri.
Dar este oare acest aspect problematic? În primul rând, exporturile germane nu ar trebui să se diminueze prea mult timp. Atunci când moneda noastră este puternică, materiile prime sunt abordabile. Rezultat, produsele germane pot fi fabricate la un preţ mai mic şi vândute mai bine. În al doilea rând, exporturile nu sunt singurele obiective ale economiei noastre. Întoarcerea mărcii ar avea un efect pozitiv asupra consumului, ceea ce ar trebui să susţină economia.
Alte aspecte ale acestei decizii s-ar putea totuşi dovedi foarte costisitoare. Germanii au - adeseori fără să ştie - o parte importantă din patrimoniu investită în străinătate. Asigurările, băncile şi fondurile de investiţii au investit mult în zona euro. Reconvertite în mărci, aceste investiţii germane în străinătate vor pierde 158 de miliarde de euro din valoare, deci 7% din PIB. Iată un aspect care nu-i va încânta pe investitorii germani.
Costul păstrării monedei euro
Dar cât ne va costa euro dacă îl conservăm? Şi ce se va întâmpla dacă ţări mai mari [decât Grecia sau Irlanda] ne-ar cere ajutorul? Germania s-ar putea regăsi în poziţia de a trebui să garanteze sume din ce în ce mai inimaginabile. Nu e nevoie să fii un mare matematician ca să pricepi că pe termen lung jocul nu merită. Dar există un dar: ce se va întâmpla pe termen scurt dacă Germania părăseşte zona euro?
Toate scenariile sunt unanime: nu va fi simplu. Este mai mult decât sigur că reintroducerea mărcii şi devaluarea euro din Germania va marca debutul unor mari mişcări de fonduri în străinătate. Grecii, spaniolii şi irlandezii ar încerca să-şi depună imediat banii în Germania. Pentru a evita acest lucru, ar trebui să recurgem la mijloace radicale: să închidem băncile, să limităm transferurile de capital, poate chiar să închidem frontierele.
Pentru Barry Eichengreen, sfârşitul euro ar însemna debutul "celei mai îngrozitoare crize financiare din istorie". Nimeni nu poate spune cât de mult va derapa situaţia. Totuşi, frica de un asemenea haos social rămâne mai importantă decât temerea de a vedea euro costându-ne din ce în ce mai mult.
Pentru istoricul Michael Bordo, ar fi totuşi o circumstanţă în care Germania ar fi gata să accepte riscul: "Dacă una din ţările fondatoare ale euro, Italia de exemplu, s-ar afla într-o situaţie de urgenţă, acest lucru ar putea incita Germania să rupă tratatele europene".
La aceasta se adaugă aspectul politic al problemei. Rarele lucrări ale economiştilor în materie de uniune monetară i-au învăţat un lucru, explică Bordo: "Uniunile monetare sunt făcute din motive politice, ele sunt dezvoltate din motice politice şi ele sfârşesc prin a se prăbuşi tot din motive politice".
