Refugiaţi în Ucraina
Refugiaţi din Afganistan, Palestina, Congo şi Somalia într-un centru de primire a imigranţilor din Ciop, în vestul Ucrainei, în 2009.

“Guantanamo al Estului”

Mai puţin mediatizată decât Mediterana, Ucraina este un important punct de trecere spre Europa pentru refugiaţii care fug de islamiştii din Africa de Est. Dar condiţiile de primire sunt nedemne, după cum mărturisesc cei care cer azil.

Publicat pe 25 februarie 2015 la 21:19
Refugiaţi din Afganistan, Palestina, Congo şi Somalia într-un centru de primire a imigranţilor din Ciop, în vestul Ucrainei, în 2009.

De Lorenzo Ferrari

Hasan Hirsi are 21 de ani. El a părăsit Somalia când avea cincisprezece ani, după ce teroriştii de la Al-Shabab i-au atacat satul şi i-au ucis tatăl. A fugit la Moscova, şi de acolo, călăuze l-au condus la Kiev. Pentru a trece din Ucraina la Uniunea Europeană, Hirsi a avut nevoie de cinci ani – şi cinci tentative. A fost oprit de fiecare dată de vameşi ucraineni, maghiari şi slovaci, şi a petrecut aproape trei ani în centre de retenţie şi închisori ucrainene, unde, spune el, a fost furat, bătut şi torturat de forţele de securitate. Astăzi, povesteşte el pentru Der Spiegel, vorbeşte despre Ucraina ca despre “infern” şi încă mai are coşmaruri.
În timp ce atenţia presei şi a policienilor se concentrează mai ales pe căile imigraţiei care trec prin Mediterana, Maximilian Popp notează, într-o lungă anchetă publicată de site-ul în limba engleză al revistei germane, că “interesul a fost limitat până acum pentru drumul estic şi soarta migranţilor precum Hasan Hirsi”. Totuşi, “anul trecut, având în vedere conflictul din Ucraina, sute de migranţi au încercat să intre în UE prin Europa de Est”.

Una dintre principalele intersecţii ale drumului estic se situează în oraşul ucrainean Uzhgorod. Refugiaţii petrec frecvent luni de zile aici, aşteptând ca familiile lor să trimită banii necesari pentru a-şi continua drumul. Apoi, “în schimbul mai multor sute de euro, călăuzele ucrainene îi conduc pe migranţi de la Uzhgorod spre Ungaria sau Slovacia”, scrie Maximilian Popp.
Chiar dacă statele membre UE ar trebui să examineze cererile de azil, “ţările de-a lungul frontierei sale estice, precum Ungaria sau Grecia, ignoră frecvent regulile şi îi trimit înapoi pe refugiaţi”. Astfel Hirsi, care voia să prezinte o cerere de azil, a fost trimis de mai multe ori în Ucraina.

Între 2000 şi 2006, UE i-a dat 35 de milioane de euro Ucrainei pentru ca a-şi întări controlul asupra frontierelor. În ultimii ani, Bruxelles a vărsat încă 30 de milioane pentru a construi şi moderniza centrele sale de retenţie şi de primire a migranţilor. Un acord semnat în 2010 între UE şi Ucraina a stabilit că refugiaţii care intră în Uniune trecând prin Ucraina pot fi trimişi spre aceasta din urmă.
Bruxelles speră, în aparenţă, ca acest sistem să conducă la o reducere a numărului celor care cer azil în Europa – fără să atragă prea mult atenţia”, mai scrie Popp. În 2010, deja, Human Rights Watch criticase UE “pentru că a investit milioane pentru a îndepărta fluxul migranţilor de Europa, spre Ucraina, fără să se asigure că sunt luate măsuri suficiente cu scopul de a asigura un tratament uman”.
Potrivit mărturiei lui Hasan Hirsi, refugiaţii din Ucraina sunt trataţi în mod inuman. Unul dintre centrele unde a fost internat, Pavishno, era cunoscut drept “Guantanamo al Estului”. Aici, migranţii “erau păstraţi într-o cameră obscură şi neîncălzită, şi gărzile le refuzau folosirea toaletelor. Mulţi refugiaţi urinau în sticle sau pe pământ şi nu primeau nimic de mâncare zile întregi. ‘Eram închişi ca nişte animale’, afirmă Hirsi.
În timpul interogatoriilor, agenţii îi loveau pe migranţi şi li se aplicau electroşocuri. Potrivit lui Hirsi, unul dintre ei ar fi afirmat: “acum sunteţi în Ucraina. Nu în Germania. Nu în Anglia. Aici nu există democraţie”.
Povestea lui Hirsi coincide cu multe alte rapoarte şi mărturii. Potrivit Înaltului Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (HCR), arestarea migranţilor în Ucraina violează Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Există teama că tratamentul migranţilor ar putea să se înrăutăţească, din cauza crizei în curs în Ucraina. După cum notează reprezentantul HCR, “guvernul de la Kiev este deja acaparat total de gestionarea şi protecţia refugiaţilor interni, care sunt aproape un milion. […] În realitate, el nu este în măsură să se ocupe şi de cei care cer azil”.

Newsletter în limba română

Are you a news organisation, a business, an association or a foundation? Check out our bespoke editorial and translation services.

Susţineţi jurnalismul european independent

Democraţia europeană are nevoie de publicaţii independente. Voxeurop are nevoie de dumneavoastră. Alăturaţi-vă comunităţii noastre!

Pe același subiect