Alegeți o limbă
În mijlocul tensiunilor existente între Marea Britanie şi Spania, din cauza Gibraltarului, Marina Regală Britanică trimite o flotă de nave de război în disputata peninsulă, dar subliniază că mişcarea este parte a unei “deplasări de rutină” şi nu este legată de actualul scandal politic, scrie Financial Times.
Vestea urmează unor rapoarte din zilele anterioare, potrivit cărora ministrul şef al Gibraltarului, Fabian Picardo, a cerut sprijin naval suplimentar pentru disputa aflată în toi, care a atins punctul culminant săptămâna trecută. Guvernul Stâncii a scufundat blocuri de beton drept represalii faţă de ceea ce este văzut ca un abuz din partea vaselor spaniole de pescuit care intră în apele Gibraltarului.
Corespondentul pe probleme de apărare al The London Evening Standard, Robert Fox, scrie:
ultima escaladare a disputei este una dintre cele mai tăioase din ultimul timp. Dar, în ciuda spiritelor încinse de soarele dogoritor al amiezii, la frontierele Gibraltarului, este de neconceput ca Marea Britanie şi Spania, care colaborează îndeaproape în NATO şi ONU, să ajungă la lovituri serioase.
Între timp, The Economist sugerează că importanţa strategică pe care peninsula a avut-o cândva pentru Marea Britanie nu mai există, aşa că se întreabă: “De ce n-ar fi predată?” Publicaţia continuă –
… au fost făcute încercări de către un guvern britanic, cu o decadă în urmă, pentru a negocia un acord de suveranitate împărţită între cele două state. Dar locuitorii Gibraltarului au fost indignaţi, iar Spania era interesată de plan doar ca un pas spre recuperarea întregii suveranităţi cedate prin Tratatul de la Utretcht, în 1713. Într-un referendum din 2002, 98% dintre locuitorii Gibraltarului au respins ideea. Este o dispută care pare să nu aibă vreo finalitate. […] Ultima confruntare va împiedica un acord pentru încă o generaţie.
În Spania, ziarul conservator ABC condamnă “Inacceptabila provocare britanică”, şi cere “rezolvarea unei probleme care afectează interesele naţionale ale Spaniei, suveranitatea şi demnitatea sa”, făcând referire la activităţile ilegale din jurul Stâncii. Profesorul de Istorie Modernă Ricardo García Cárcel subliniază în ABC că “stigmatul” Spaniei este, de fapt, lipsa unei politici de stat faţă de Stâncă.
Trei sute de ani mai târziu, nimic nu s-a învăţat despre ce a însemnat cu adevărat Utrecht: costurile fragilităţii statului, diviziunile sectare, lipsa naţională de respect de sine.
Newsletter în limba română
Dar Ramón Pérez-Maura spune că -
acum este momentul în care englezii cei mai îndărătnici îşi mărturisesc dispreţul faţă de această grotă a piraţilor [Gibraltar] în timp ce argumentează că Londra nu poate face niciun pas fără să ţină cont de dorinţa aşa numiţilor “llanitos” [cei care locuiesc aici].
Totuşi, alţi comentatori, precum Luis Arroyo, susţin că actuala atenţie spaniolă pentru Stâncă poate fi strategică, dar adaugă că va fi nevoie, în schimb, de “Zece afaceri Gibraltar” pentru a abate atenţia de la “tsunamiul” Bárcenas, făcând referire la ultimul scandal de corupţie care-l implică pe fostul trezorier al Partidului Popular, partid aflat la conducere în Spania.
