Alegeți o limbă
Alături de nume locale comune precum Ferrari şi Galli, cartea de telefoane din provincia Cremona a înregistrat un nume de familie din ce în ce mai frecvent: Singh.
În ultimii 20 de ani, indienii imigranţi din Punjab s-au stabilit pentru a lucra în agricultură în inima Italiei, mai întâi muncind în ferme, deseori ca bergamini, precum sunt cunoscuţi muncitorii din acest domeniu în dialectul local.
S-a spus că dacă muncitorii indieni intră în grevă, producţia de Grana Padano, această celebră specialitate de brânză a câmpiei de lângă râul Po, care se pune în spaghetti, s-ar închide.
“Ei bine, nu ştiu dacă producţia s-ar opri, dar cu siguranţă ar crea multe dificultăţi”, a spus Simone Solfanelli, preşedintele filialei din Cremona a Coldiretti, cea mai mare organizaţie din agricultură. “Pot să vă spun că sunt indispensabili pentru agricultură”, şi pentru producţia de lapte din provincie – de un milion de tone pe an, cam o zecime din producţia de lapte din Italia, a adăugat el.
Schimb de generaţii
Indienii, mulţi dintre ei sikh, au ajuns în zonă chiar în momentul în care o generaţie de lucrători agricoli se retrăgea, fără a se întrezări vreun înlocuitor. “Au salvat o economie care ar fi dispărut pentru că tinerii nu vor să lucreze cu vacile”, a spus primarul localităţii Pessina Cremonese. Chiar dacă industria laptelui este în mare parte mecanizată astăzi, munca făcută de oameni este încă necesară 365 de zile pe an, a explicat el. Munca este împărţită în două schimburi de patru ore pe zi, cu o pauză de 12 ore. “Tinerii italieni nu vor să lucreze în acest program”, a spus el. “Ei preferă să lucreze în fabrici şi să aibă serile şi weekend-urile libere”.
A fost o potriveală norocoasă, pentru că mulţi imigranţi stiau deja de ce este nevoie pentru ca o fermă să funcţioneze. “Este un pământ al laptelui, şi mulţi dintre noi au vaci în Punjab”, a spus Jaswinder Duhra, care a trăit în Italia de 25 de ani, lucrând mai întâi ca bergamino şi apoi pentru una din cele mai cunoascute fabrici de brânză din Italia.
Nu există statistici oficiale despre cât de mulţi indieni lucrează în ferme aici, dar dl Solfanelli a spus că din cei 3 000 de muncitori în agricultură din provincie, o treime sunt indieni.
Un nou templu, o nouă casă
O măsură a prezenţei lor a fost inaugurarea de luna trecută a Gurduwara Sri Guru Kalgidhar Sahib, un templu sikh unde pot intra 600 de persoane lejer (chiar dacă de şase ori mai multe persoane au participat la ceremonia de deschidere de pe 21 august). A fost promovat drept cel mai mare templu sikh din Europa Continentală.
Construit într-o zonă industrială care include o fabrică de compresoare de aer şi o fabrică de mezeluri, templul a fost inspirat de modelul templelor sikh din India. Drumul de la tabla de desen la structura de un alb strălucitor, care se ridică în mijlocul câmpurilor de soia şi porumb, nu a fost lipsit de obstacole.
Permisele de construcţie de la primărie au fost oferite şi retrase într-un orăşel din apropiere când templul a devenit o problemă politică spinoasă, aşa că s-a găsit un alt loc. Un deceniu de obstacole birocratice a trebuit să fie depăşit, s-au strâns bani de către comunitatea sikh, şi s-au făcut împrumuturi pentru a se obţine restul de până la 2 milioane de euro.
În timp ce primarul a fost un susţinător activ al templului, şi o plăcuţă pe marginea drumului declară Pessina Cremonese ca fiind “lipsită de prejudecăţi rasiale”, a existat o opoziţie de la politicienii locali din Liga Nordului, partidul politic cel mai apropiat de discursul anti-imigranţi din Italia. Un mic grup de protestatari din Forza Nuova, un partid de extremă dreapta, a organizat o demonstraţie când s-a deschis templul.
Manuel Gelmini, un legiuitor din partea Ligii Nordului în consiliul provinciei Cremona, care a încercat fără succes să blocheze construcţia templului, a spus că era îngrijorat mai ales de Kirpan, sabia ceremonială purtată de indienii sikh ortodocşi. “Pentru noi este o armă, şi oamenii nu ar trebui să aibă permisiunea de a merge înarmaţi”, a spus el. Dar, pe faţă, Liga Nordului nu a militat împotriva imigranţilor indieni ce lucrează ca bergamini.
16 000 de imigranţi indieni în agricultura Italiei
Aproape 16 000 de imigranţi indieni sunt angajaţi în mod legal în agricultură în Italia, cu regiunea Lazio devenind cel mai nou pol al migraţiei, mai ales pentru lucrători sezonieri. “Trebuie să călătoreşti doar 100 de kilometri de la Roma pentru a descoperi o lume pe care marea majoritate a oamenilor o ignoră”, spune Patrizia Santangelo, un producător de film al cărui documentar despre comunitatea sikh din provincia Latina, “Vizitaţi India” va avea premiera în octombrie. “Trăiesc deseori în câmpuri, precum oamenii fără adăpost, şi pot fi plătiţi cu salarii mici, cu 2 până la 4 euro pe oră, pentru 12 ore de muncă pe zi”, a spus ea.
În nord, viaţa pare mai puţin aspră, cel puţin la suprafaţă. Mulţi dintre imigranţii indieni au devenit cetăţeni italieni. Mulţi au cumpărat case şi s-au stabilit aici cu familiile. Potrivit Agenţiei Naţionale de Statistică, în jur de 40% din totalul imigranţilor din Italia sunt femei, dar doar un procent mic au slujbe. În cazul Pessinei Cremonese, din cauza problemelor legate de izolarea lor, îngrijorările s-au manifestat prin lecţii italieneşti şi stagii de pregătire, iar sindicatele au oferit programe similare în alte oraşe.
Mulţi dintre imigranţii indieni îşi cresc copiii în Italia. “Muncesc din greu la şcoală; nu sunt răsfăţaţi precum copiii noştri”, a spus Gianluigi Fiamenghi, care are şapte muncitori indieni la ferma sa, unde creşte 1 700 de vaci. Unul dintre muncitorii lui Fiamenghi, Prem Singh, s-a mutat în Italia în 1995 şi multe dintre rudele sale l-au urmat. El şi soţia sa au trei copii acum în şcoala primară. “Se simt mai mult italieni decât indieni”, a spus el, adăugând că nu are planuri de a se întoarce pe pământul natal. “Avem rădăcini aici, acum. Este casa noastră, şi cu asta basta.”
