Alegeți o limbă
Solidaritatea a fost mult timp deviza Uniunii Europene. Politica de coeziune a UE, care distribuie miliarde de euro anual din fondurile publice printre cele 500 de milioane de persoane ale Uniunii, este realizarea cea mai tangibilă a acestei ambiţii. Acest program colosal ajută la finanţarea a peste 600 000 de proiecte, mergând de la poduri peste Dunăre până la formarea profesională a prăjitorilor de hamburgeri McDonald's din Suedia.
Într-o încercare de a promova dezvoltarea economică şi de a vindeca diviziunile Războiului Rece, liderii europeni planifică să lege mai strâns popoarele din regiune şi să ridice nivelul de trai, şi nu numai în zonele marginale sărace, ci şi în ţările centrale dezvoltate, stimulând cererea globală pentru bunuri şi servicii. De la miile de kilometri de drum pe care conduc, până la muzeele pe care le vizitează, sau chiar şi în cursurile de fitness la care participă, milioane de europeni se bucură de fructele generozităţii UE.
"Este o parte inerentă a ideii europene, şi a proiectului european", afirmă Johannes Hahn, comisarul european pentru politica regională, care supervizează programul fondurilor structurale.
Proiectele se îndepărtează de la obiective
Programul este însă aprig criticat de câţiva, ca fiind un exerciţiu de redistribuire a bogăţiei plin de defecte, irosiri şi fraude. Într-un moment de creştere a tensiunilor economice care au agitat pieţele de obligaţiuni din zona euro, în vremurile acestea în care capitalele Europei se învrăjbesc una împotriva alteia, punând sub semnul întrebării viitorul proiectului european, aceste critici pun de asemenea întrebarea dacă aceşti bani nu ar putea fi mai bine cheltuiţi.
În timp ce statele membre ale UE încep negocierile pentru următoarea rundă de finanţare iar Comisia Europeană se pregăteşte să revizuiască fundamentele însăşi pe care se bazează politica, un proiect combinat FT / Biroul de Investigaţii Jurnalistice a încercat să răspundă la două întrebări simple : Unde se duc banii ? Şi această politică îşi atinge obiectivele ?
Constatările includ :
● Programul UE de fonduri structurale s-a transformat într-o birocraţie opacă care face extrem de dificil, pentru contribuabili, urmărirea modului în care sunt cheltuiţi banii lor.
● Un sistem de supraveghere descentralizat şi slab pedepseşte rareori frauda şi abuzurile cu cazuri care nu ajung nicăieri timp de ani de zile, fiind plimbate înainte şi înapoi între capitalele ţărilor membre şi Bruxelles. Rezultatul, în parte, este că milioane de euro continuă să fie deturnate de sindicate ale crimei organizate, în ciuda avertismentelor prezente de ani de zile.
● Un program, care a fost creditat pentru a aduce ţări odinioară subdezvoltate, precum Irlanda şi Spania, în modernitate, acum cheltuie miliarde de euro în fiecare an pe proiecte care par să nu mai corespundă cu misiunea originală a programului : transformarea zonelor mai sărace ale Uniunii Europene prin intermediul infrastructurii, educaţiei şi investiţii în dezvoltare, în comunităţi prospere în mod durabil.
● Unii dintre cei mai mari beneficiari ai unui program destinat să sprijine întreprinderile mici şi mijlocii sunt corporaţiile multinaţionale, cum ar fi IBM, Fiat sau lanţul de magazine H & M. Printre ele se numără şi British American Tobacco, căruia i s-a alocat un total de 1,6 milioane de euro de fonduri UE şi naţionale pentru a ajuta la finanţarea construcţiei unei fabrici de ţigări, în acelaşi moment în care UE cheltuieşte milioane pentru a-şi dezvăţa cetăţenii de fumat.
Luate împreună, aproape toate aceste proiecte zugrăvesc o imagine a unui program care a deviat departe de destinaţia sa iniţială, mai mult de 50 de ani după înfiinţarea sa.
Apar scandalurile din cauza fraudelor
Comisia, ramura executivă a UE, se mândreşte cu faptul că în ultima fază de finanţare, care s-a încheiat în 2006, politica ei de coeziune a contribuit la crearea unui număr de locuri de muncă estimat la 1,4 milioane şi a co-finanţat mai mult de 77% din reţelele rutiere în ţările mai sărace din UE. Programul constituie între 4 şi 5% din PIB în unele ţări membre.
"Această politică... este îmbinată în atâtea politici care abordează aceleaşi probleme încât la un macro-nivel este pur şi simplu imposibil de evaluat", spune Fabrizio Barca, director general în ministerul italian al Economiei şi Finanţelor, care a fost însărcinat de fostul comisar european Danuta Hübner să scrie un raport independent pentru a evalua eficienţa politicii de coeziune.
Nivelurile scăzute de recurs la ajutoare, ratele de eroare persistent ridicate, şi cazurile de fraudă au înflăcărat dezbaterile şi tensionat relaţiile în unele regiuni ale UE. O succesiune de scandaluri care au rezultat în suspendarea trimiterii de fonduri spre Bulgaria şi România şi în dezvăluirea sustragerii de fonduri publice de către Mafia italiană au ciobit încrederea publicului în sistem. Ceea ce a ridicat întrebări politice, despre dacă statele membre ale căror contabilitate sau nivel de responsabilitate fiscală lasă evident de dorit ar fi trebuit să fie admise în UE de la bun început.
Doar puţine cazuri de fraudă trec cu succes prin tribunale. OLAF, corpul UE anti-fraudă duce lipsă de personal şi, prin urmare, este forţat să-şi trieze la sânge cazurile, ceea ce pentru critici atinge centrul problemei fondurilor structurale. "Semnalul trimis crimei organizate este că se poate comite fraudă fără a fi urmărit nicodată", spune Ingeborg Grässle, membru german al Parlamentului European, care face parte din comitetul UE de control bugetar. "De ce nu putem spune statelor membre doar "Nu faci ce trebuie şi cum trebuie" şi să-i tăiem finanţarea ?"
Dezvoltarea regiunilor defavorizate, un beneficiu pentru toţi
Dar unele dintre statele cele mai bogate ale UE - cele care sunt contribuitori neţi la programul fondurilor structurale - au avut parte şi ele de problemele lor. Comisia a suspendat în mod repetat fondurile spre Germania şi a exprimat rezerve cu privire la sistemele de control în Marea Britanie şi în alte state membre mai vechi. În decembrie 2009, de exemplu, UE a curmat aproape 16 milioane de euro de plăţi din fondurile structurale statului german Brandenburg, deoarece în sânul Landesagentur fur Struktur und Arbeit Brandenburg, autoritatea care gestionează majoritatea cheltuielilor de fonduri structurale în regiune, fuseseră descoperite erori pe scară largă.
La Bruxelles mulţi cred că accentul pus pe fraudă maschează problema reală - cea a controlului calităţii. "Ei nu sunt cu adevărat interesaţi de cum este construit podul, ci numai de date şi de durata construcţiei", spune Marek Kalupa, al cărui birou coordonează implementarea fondurilor structurale în Polonia. Iar cei care respectă regulile se plâng de asemenea că temerile cu privire la fraudă îi obligă să se confrunte cu un sistem haotic de controale care insistă să facă multiple audit-uri ale proiectelor.
Pentru toate întrebările ridicate, cei de la Bruxelles care supervizează programul de fonduri structurale insistă, totuşi asupra faptului că acesta are un loc vital în UE de astăzi şi rămân ferm concentraţi asupra viitorului. "Mai mult decât oricând trebuie să examinăm rezultatele", spune dl Hahn, comisarul pentru politica regională. Cu toate acestea, dl Hahn susţine că pe piaţa unică a Uniunii miliardele cheltuite pentru structurarea economiilor celor mai slabe are o mare importanţă.
"Două treimi din exporturile Europei sunt exporturi interne", subliniază acesta. "Dezvoltarea acestor regiuni mai sărace va conduce de asemenea la oportunităţi de piaţă pentru ceilalţi şi, prin urmare, la crearea de locuri de muncă în regiunile mai bogate". Ceea ce, chiar şi la 50 de ani de la înfiinţarea lor, face din fondurile structurale o investiţie pe termen lung. "Dar oricum", spune domnul Hahn, "tot este profitabil".
