Monti busculează “Merkozy”

“Dacă italienii nu văd într-un viitor apropiat rezultatele tangibile ale dispoziţiei lor pentru a economisi şi a reforma, o mişcare de protest împotriva Europei o să vadă lumina zilei în Italia, condusă de asemenea împotriva Germaniei, considerată cea intolerantă din cadrul UE, şi împotriva Băncii Centrale Europene”: avertizarea lui Mario Monti într-un interviu pentruDie Welt Online pare să fi fost înţeleasă de cancelar. Astfel, La Stampa titrează "Merkel sprijină Italia" şi scrie că:

Italia lui Mario Monti îi place Germaniei, proiectul de tratat european în discuţie nu mai pare o ameninţare. [...] Cu alte cuvinte, Monti s-a dus să-i spună Angelei Merkel că el înţelege foarte bine încăpăţânarea germanilor atunci când ei cer rigoare şi eficacitate din partea altor ţări din zona euro, fie şi cu preţul de a le lăsa mult timp pe marginea prăpastiei. Dar el a avertizat de asemenea că nu trebuie împins prea departe acest joc de noroc şi a explicat care este pragul de rezistenţă al Italiei.

La rândul său, La Repubblica vorbeşte despre o "lejeră deschidere germană", considerând că Monti a reuşit să obţină o uşurare a controlului bugetar prevăzut de tratatul privind Uniunea economică consolidată care urmează să fie discutat la sfârşitul lunii ianuarie, dar că "progresele pe frontul măsurilor europene pentru a linişti pieţele sunt în schimb minimale".

Laudele cancelarului Merkel faţă de realizările guvernului Monti [...] arată cât de importantă era în Europa teama de o prăbuşire financiară a Italiei şi cât de adâncă este uşurarea de a vedea în sfârşit ţara guvernată în mod responsabil. Dar nu va fi suficient pentru a salva ţara. Şi probabil nici pentru a salva euro.

Pentru Il Sole 24 Ore, în sfârşit, în Europa, "problema nu mai este Italia", ci Germania. În timp ce recesiunea ameninţă Europa şi Germania iar redresarea economică necesită un impuls european,

Cuvinte, desigur noi, dar tot cuvinte: iată tot ceea ce Merkel a oferit Italiei lui Monti. [...] Atunci când un cancelar german vorbeşte atâta despre Europa fără să zică nimic şi făcând chiar şi mai puţin, în ciuda faptului că viitorul monedei euro este încă suspendat; atunci când acesta pretinde să controleze direct politicile bugetare ale partenerilor fără a da nimic în schimb, există într-adevăr motive de îngrijorare. Mai ales pentru că acest joc durează de prea mult timp şi că nu funcţionează, aşa cum au demonstrat pieţele. În aşa măsură încât în loc de a continua să învinovăţim pentru comportamentul lor iresponsabil ţările mediteraneene, care sunt pe cale să revină dureros în rânduri plătind un cost social foarte ridicat, ar trebui să începem să discutăm despre iresponsabilitatea Germaniei (doar dacă scopul ei este să scufunde euro şi nu să-l salveze)

De partea germană, Frankfurter Allgemeine Zeitung aprobă elogiile cancelarului faţă de reformele iniţiate de guvernul Monti, dar în acelaşi timp sfătuieşte şeful guvernului italian să îndrăznească să taxeze uriaşele averi private din ţara lui. Cotidianului conservator în schimb nu i-a prea plăcut dorinţa lui Monti de a permite ţării sale să se împrumute la rate mai mici pe pieţe

Partenerii din UE s-au arătat întotdeauna mai mult decât răbdători faţă de faptul că Italia se îndatorează deasupra unui nivel tolerabil. Italienii nu au profitat de cel mai mare cadou oferit de euro - dobânzi neobişnuit de scăzute - pentru a-şi redresa finanţele publice. [...] Nu UE este cea care-i datorează Italiei rate de dobânzi mai mici, ci Roma e datoare partenerilor ei cu o diminuare a prea marii sale datorii...

Încăpăţânarea Berlinului de a cere mai multă austeritate trece din ce în ce mai greu în Europa, constată Der Spiegel în versiunea sa online. O primă consecinţă este schimbarea care se conturează în relaţiile de putere în sânul UE: "Doi împotriva lui 'Merkel'", titrează astfel ziarul, vorbind despre un "duo" între preşedintele francez Nicolas Sarkozy şi Mario Monti în scopul de a o contracara pe Angela Merkel:

Câteodată, purtătorul de speranţă poate deveni incomod. [...] Monti nu mai vrea să economisească. El vrea o altă politică, o politică complet diferită de cea a Angelei Merkel. [...] Tot ceea ce revendică el, Parisul vrea de mai mult timp deja. [...] Până acum, Merkel a reuşit cel mai adeseori să se impună în faţa dorinţelor francezului. Astăzi el primeşte întăriri din Italia, care este încă a treia economie în zona euro. La sfârşitul săptămânii trecute, Monti l-a vizitat pe preşedintele francez pentru a se pune de acord asupra căii de urmat. Potrivit unor zvonuri, atmosfera era armonioasă.